A vorbi astazi in Romania despre restituirea proprietatilor este cea mai frumoasa muzica pentru urechile Europei si ale guvernantilor. Dar a pune in aplicare aceste legi este, pentru cei care ne conduc, un adevarat cosmar. Nimic nu se poate face decat trecand prin furcile caudine ale unei institutii corupte pana in adancuri, care se autointituleaza pompos Justitie. Ca aceasta este la cheremul clicilor conducatoare, nu mai este un secret pentru nimeni.
Cazul retrocedarii celor 192.000 de hectare de padure Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor a devenit deja un punct de referinta. Chiar daca padurile apartin Domeniilor Statului, acestea au fost concesionate maharilor locali si de aiurea, care fac ravagii taindu-le si barbierind Obcinile Bucovinei cu o salbaticie greu de imaginat. Ceea ce s-a intamplat pe Valea Trotusului si in Harghita-Covasna, unde munti intregi au luat-o la vale din cauza taierilor salbatice, se va intampla curand si in Bucovina. Nimic nu poate stavili aceasta barbarie a celor care au in stapanire vremelnica aceste averi.
Fiindca stiu ca izvorul de verzisori va seca, aceste termite curata tot dupa principiul "Dupa noi, potopul". Singura modalitate de stavilire a acestor fenomene este retrocedarea padurilor proprietarilor de drept. Spuneau reprezentantii parohiilor bucovinene in jalba lor catre stapanirea de-acum ca "liberalii sunt mai lacomi decat comunistii". Daca padurile revin proprietarului de drept, atunci ele vor fi gospodarite cu grija si intelepciune. Grija data de faptul ca aceasta avere apartine obstilor religioase, care se mai gandesc si la viitorul acelor locuri, si nu numai la ziua de astazi.
Ceea ce a fost posibil pentru comunitatile maghiare, carora li s-au restituit sute de mii de hectare de munti, pasuni si paduri, primite, chipurile, de la Maria Tereza, nu se poate implini pentru romanii care au actele de la imparatul Frantz Josef. Maria Tereza este mai tare decat luminatul imparat. Autoritatile locale sucevene nu respecta nimic din ceea ce se numeste lege. Desi terenurile sunt in litigiu, padurarii, cu voie de la stapanire, au autorizat in continuare taierile salbatice.
Atunci cand au avut nevoie de voturi in Bucovina, liberalii au promis marea cu sarea. Retrocedari ca in visele frumoase, dar acum nu se pot desprinde de fagurele de miere al padurilor. ßi este pacat, pentru ca Biserica pierde posibilitatea de a putea reface perlele monahale ale nordului Moldovei, nu mai are resurse pentru a putea deveni factorul caritabil pentru cei amarati si
nu-si mai poate indeplini misiunea sociala pe care incearca de cativa ani buni sa o puna pe picioare.