Mi-e tare teama ca picam, daca nu am facut-o deja, intr-o isterie a marginalizarii rromilor si a drepturilor acestora pe care se presupune ca le incalcam. Nu este drept ca cineva sa-i spuna unui copil, indiferent de etnie, ca este "defect" sau ca "pute" - cum am auzit ca ar fi facut o anumita profesoara, dar sa nu ne grabim in a trage concluziile pripite. Sa nu credem tot ce se spune, sa nu exageram si sa nu invitam anumiti cetateni ai Romaniei la auto-victimizare. Cu totii avem aceleasi drepturi - nu? Sau unii incep sa aiba mai multe drepturi decat altii? Sa ne straduim cu totii sa nu discriminam, sa-i ajutam pe semenii nostri etc. - sunt de acord. Dar pe toti semenii nostri, nu doar pe unii doar pentru ca se spune sau se stie ca sunt predispusi marginalizarii. Marginalizat poate fi oricine, indiferent de etnie, nu-i asa? Sau de cetatenie, dupa cum arata ultimele intamplari din Italia care ne-au dat, in ultima perioada, atat de multe de scris. Trecand peste furia italienilor, justificata totusi, dar mult exagerata, acum repercursiunile unei infractiuni se rasfrang asupra unor copii - de romani - nevinovati. Cu toate ca ar trebui ca Romania sa aiba o pozitie mai ferma in aceasta situatie, iata ca nu se sesizeaza asa ceva, in schimb problemele continua sa curga. Nu ne putem concentra asupra problemelor romanilor de peste granite, sa ii ajutam acolo unde este cazul, pentru ca - iata - ne dau peste cap reclamatii despre discriminari chiar la noi in ograda. Nu spun ca nu exista, nu spun ca nu se fac greseli, dar deja anumite lucruri bat la ochi. Anumite lucruri ma fac pe mine, una, sa cred ca exista si o oarece regie pentru ca anumite lucruri sa devina o prioritate pe o agenda si asa mult prea incarcata de alte probleme, poate mai importante. Si, uite asa, uitam de noi, traim pentru "ei" de-acum, in loc sa existe un singur noi, cu probleme comune, cu solutii comune. Divizam lucrurile, le complicam, dam unora mai mult ca altora, si devenim... restul - intr-un sens nu prea magulitor sau important.