Tot romanul se pricepe la fotbal. Drept urmare, ma bag si eu in subiect, nu ca as fi mare specialista, dar simt nevoia sa spun ceva. Ca tot romanul am urmarit evolutia tricolorilor nostri. Am vazut cu ochi mari-mari de tot cum luam bataie de la o echipa pe care ulterior a infrant-o Rusia. Evident ca mi-a parut rau ca am fost trimisi acasa, insa dupa ultimul meci - extrem de apatic - parca o meritam. Acum, vad cum fotbalistii nostri care nu au reusit sa ne fericeasca natiunea spun ca tin pumnii Turciei. Foarte frumos, insa aceiasi fotbalisti ar fi trebuit sa stea putin cu mocsoarele plecate in ciment. Relaxarea lor mi se pare putin deplasata. Luam de prea multe ori lucrurile care ni se intampla ca atare, fara o analiza serioasa. De ce s-a petrecut asa si nu altfel? Cum sa facem ca data viitoare sa fim mai "pe faza"? - sunt lucruri care ar trebui sa-i framante nu doar pe fotbalisti, ci pe sportivii romani in general. Mi-amintesc in copilarie cum urmaream, mandra (nu este o exagerare), evolutiile gimnastelor romance. Eram sigura de fiecare data ca vor castiga multe medalii, insa aveam de fiecare data emotia "cate medalii? cate locuri intai?". Asadar, spuneam ca avem nevoie sa ne facem o analiza. Sa-si faca, de fapt, fotbalistii o auto-analiza. Am vazut ca s-a incercat. O chestie care a esuat lamentabil in momentul in care si-au dat cu parerea unii ca Gigi Becali sau George Copos. De exemplu, George Copos explica esecul nationalei ca urmare a mizeriilor din fotbalul romanesc, a amintit chiar de episodul "valiza". Nu zau, George, tu oi fi neprihanit si nu stim noi? L-am auzit, cu aceeasi ocazie, pe acelasi George Copos vorbind despre retragerea sa din lumea fotbalului. Du-te, nene, sanatos, ca ai mai amenintat o data cu astfel de lucruri! Probabil ca da, fotbalul romanesc este condus de cativa mari granguri care nu sunt in stare sa faca ordine. Dar, de dinainte de ‘89 se aud povesti despre orgiile fotbalistilor. In momentul in care ei castiga mult - pentru ca in fotbal sumele de bani puse la bataie sunt fabuloase - e logic ca se aluneca si spre o alta panta. Chiar colega mea scria, de data recenta, despre unul dintre motivele pentru care handbalistii n-au performat. Era vorba despre chindii stropite din belsug cu alcool, despre pipite care le dansau sportivilor in poala. Sportivi care, printre altele, sunt insurati. Ei bine, acesta este unul dintre aspectele care trag sportul in jos. Insa, este vorba si despre cei care ar trebui sa-i disciplineze, sa-i tina din scurt, chiar daca sunt majori, sa-i taie la salarii si la prime si, mai ales, sa discute cu ei de ce au jucat prost sau ce trebuie facut dupa o infrangere. Ai nostri... sufletul! Au plecat, parca prea senini si impacati cu ideea esecului, fiecare la echipa din strainatate unde evolueaza. Sanatosi sa fim, ca noi, romanii, ne-am obisnuit de mult cu gustul amar al infrangerilor. Nu zic, mai avem performante in diferite discipline sportive, dar parca tot in jos ne-am dus...