am scris intr-un context asemanator, cand unii (aceiasi ca si acum) isi tapetau, cu mandrie ca cica au cu ce, consideratiile rautacioase, uitand insa de barna din propriul ochi. Dar, deh, paiul din ochiul nostru e o atractie mult mai mare si chiar le-ar veni peste mana sa-si vada de lungul nasului, doar au experienta si ani de munca in spate. Profesionisti. Atat de profesionisti incat au impresia ca au dreptul sa se traga cu oricine de sireturi si sa emita judecati de valoare despre lucruri care, de fapt, sincer, ii depasesc. Probabil ca acei unii care se dau rotunzi si ca detin adevarul absolut uita anumite detalii: reclama la care, bunaoara, faceau deunazi referire, ei bine, reclama in cauza a poposit si prin buzunarul postului la care isi desfasoara activitatea. Sau nu stia persoana in cauza? Sau poate stia, dar nu s-a putut abtine sa faca oarece comentarii rautacioase, imbracate sub forma unei glumite. Probabil ca interesele la care facea referire persoana in cauza se traduce, in fapt, printr-o "tema de casa” a unor interese care se cheama teama de concurenta. In cazul acesta, o luam ca pe un compliment si facem pace. Ca asa suntem noi, baieti mai de treaba. Si deocamdata. Si poate ca inca mai tinem cont de vechimea unora din presa. Vechime care, pana la urma, in cazul altora, incepe sa semene cu ramoleala sau ingamfare stupida. De fapt, nu este greu sa ti se urce la cap cand lucrezi in presa. Este un simptom pe care l-am vazut la multi colegi, nu neaparat dintre cei vechi, ci chiar si la cei care aveau la activ doar cateva luni de activitate in breasla. Ametiti de atentie interesata sau nu, respectivii au avut impresia ca l-au apucat pe Dumnezeu de picior si ca stiu atat de multe incat pot face ce vor si pot da cu vorbele in stanga si in dreapta, despre orice. Rezultatul a fost unul penibil in multe cazuri. Si se stiu ei, aceia… Prea multe vorbe deja ar suna a rautate, dar tot rautate inseamna si improscarea cu noroi in munca altuia. Poate ca daca unii si-ar vedea doar de propriul patratel lucrurile ar fi mult mai simple si nici nu ar mai provoca senzatii de greata. Fiecare, in gradina lui, isi stie propriile socoteli. Numai ca unora nu le sunt indeajuns. Prostia lor!