Valul de furie si de revolta care ravaseste lumea musulmana si aglomerarile ei din alte tari nu da semne de reflux. Dimpotriva, dupa Europa, el s-a revarsat in Africa Sub-sahariana si cele doua Americi. In acelasi timp, s-a conturat si o dezbatere mondiala, mai putin spectaculoasa, dar mai rationala si nonviolenta, asupra "razboiului caricaturilor".
Opinia initiala prevalenta defineste o polarizare greu reconciliabila intre "aroganta occidentala" si "fanatismul islamic". Dupa care trebuie lamurit de ce aceste tendinte, extremiste si minoritare in propria lume, au ajuns sa dea imaginea unei adevarate ciocniri de civilizatii. ßi de ce este exacerbat, alimentat pana la nivelul unui tsunami international, un fapt ce putea fi limitat la o disputa intre promotorii libertatii de exprimare si cei ai respectului fata de religii.
Celor uimiti ca scandalul a capatat proportii la aproape patru luni dupa publicarea caricaturilor lui Mahomed, "The New York Times" le aminteste ca abia dupa reuniunea Organizatiei Conferintei Islamice, din decembrie 2005, criza s-a acutizat si s-a convertit intr-un conflict intre state.
Un teolog islamic, fost muftiu la Marsilia, califica reactiile unor musulmani drept "suprarealiste" si amintea invatatura coranica: "Cand (credinciosii) sunt apostrofati de catre ignoranti, ei spun: 'Pace'". Iar cand politeistii vremii il faceau pe profet impostor, acesta le-a raspuns: "Dumnezeu va fi judecator intre noi in ziua rasplatei".
Revolta a ajuns la proportii devastatoare mai ales datorita "amalgamului, nedrept si ofensator, intre Islam si terorism", mesaj extras din imaginea profetului cu un turban in forma de bomba. "Ce inseamna asta?" scrie un cititor al cotidianului "Le Monde". "Ca Islamul este terorist? Ca peste o treime din planeta este terorista?" Iar un alt cititor adauga: "Ca mesajul vehiculat de unele caricaturi este xenofob, este in afara oricarei indoieli. Dar este grav si dramatic ca acest fapt sa serveasca drept pretext pentru o dezlantuire de deliruri fanatice, liberticide si xenofobe". Incercand sa explice aceste excese, o alta opinie remarca: "A-i agresa pe oameni in credinta lor inseamna a ataca ceea ce este esential pentru ei, ceea ce le da ratiunea de a trai si de a muri. Nimic, absolut nimic, nu poate constitui o justificare".
Reactiile violente, excesive, aparute in lumea musulmana dupa pu-blicarea caricaturilor profetului, incadrate intr-un context global, genereaza si un alt tip de comentarii: "Cand aud lideri musulmani zicand ca aceste caricaturi sunt o crima impotriva unui miliard de credinciosi, imi vine sa raspund ca adevarata crima este aceea fata de 500 de milioane de musulmani care traiesc in saracie, fata de milioanele de copii musulmani exploatati salbatic sau regii si emirii care se mentin la putere prin toate mijloacele, miile de opozanti care zac in inchisorile ororii. De ce nu se revolta musulmanii cand e vorba de asemenea drepturi fundamentale ale lor?".
Oricat de ferme, diverse sau contradictorii ar fi pozitiile asupra scandalului caricaturilor, ele sunt preferabile manifestarilor violente, care tensioneaza viata internationala. ßi ar putea deschide calea unui dialog al tolerantei.