Chinezii au o vorba: "Sa speram ca vom trai vremuri interesante". Numai interesante nu pot fi numite vremurile pe care le traim noi acum, mai degraba ne amintesc de anumite momente de trista amintire. Guvernul Tariceanu nu mai are demult sprijin in Parlament si nici macar in propriul partid, dar continua sa ne dirijeze destinele. La japonezi exista harachiri sau, mai nou, aruncatul de pe stanci. Nu voi merge chiar atat de departe pentru ca niciodata un politician nu va face un asemenea gest, mai ales la noi. Dar e prea mult sa-ti dai demisia cand vezi ca toata lumea arunca cu rosii in tine? Trebuie sa-ti aresteze DNA-ul tot cabinetul ca sa vezi ca fiecare e pe interes in Guvernul asta?

Se tot vorbeste de facaturi politice, dar chiar sa fie atat de buni baietii de la SRI incat sa aiba inregistrari video si audio cu acte de coruptie comise de atatia membri ai Guvernului? Parca n-as crede. Nici macar varianta cu platitul politelor nu sta in picioare. Ramane doar o singura ipoteza, cea mai plauzibila: ciolanul. Ca intotdeauna acelasi argument este pus de politicieni inaintea intereselor tarii pentru ca numai el exista pentru ei. Care este diferenta dintre noi si Occident? In Italia o lege nu a trecut de Senat, iar a doua zi tot Guvernul isi dadea demisia. La noi, daca Guvernul ar ramane si fara sprijinul liberalilor, tot ar putea guverna pentru ca baietii pe interes din Parlament, indiferent de ce culoare politica ar avea, ar vota pentru mentinerea lui de frica sa nu-si strice pensiile. Nu mai conteaza ca nicio lege nu va mai trece, aparentele trebuie mentinute.

Se tot pune pe tapet problema europarlamentarelor si cum ne-am discredita noi, daca ar fi sa facem anticipate maine, poimaine. Din nou suntem luati de prosti, pentru ca problema asta nu e de azi, de ieri, ci de luni bune, in care puteam organiza anticipate de cinci ori. Cine castiga, prelua fraiele tarii. Orice era mai bun decat trocul politic la care asistam de luni de zile: voteaza majorarea punctului de pensie mai repede si nu bagam motiune de cenzura, oamenii nostri trebuie sa preia nu stiu ce posturi si legea bugetului va trece, iar exemplele pot continua la nesfarsit.

Daca premierul mai are o umbra de demnitate, ar trebui sa-si asume responsabilitatea depunerii demisiei, trecand peste interesele de partid si cele ale sfatuitorilor care il inconjoara.