Aparatele electrocasnice uzate nu vor mai putea fi aruncate la intimplare, ca pina acum, ci predate agentilor economici specializati, ne-a cerut Uniunea Europeana si a iesit o lege in acest sens. Pomii nu mai pot fi varuiti - contravin regulilor UE, asa ca sint napaditi de omizi. Porcii nu mai pot fi vaccinati, din acelasi motiv, asa ca mor pe capete. Caii poarta chip-uri electronice, asemeni cardurilor bancare, tot pentru ca a vrut UE. Nu va mai fi voie sa cultivam vin de butuc, decit soiurile aprobate de aceeasi UE iar laptele trebuie muls mecanizat. Lista restrictiilor este foarte lunga si ne afecteaza direct si imediat vietile. Toate cele care ni le cer europenii sint, fara indoiala, lucruri bune, pe care ei le-au aplicat si si-au infrumusetat viata, si-au conservat mediul natural. Ei au ajuns la concluziile pe care ni le impun acum in zeci de ani. Noua ne cer sa le facem practic peste noapte si, in mod evident, ne fac viata grea. Multe din ele sint stupide: dupa ce ani de-a rindul am carat electronicele si hainele pe care ei le-au aruncat, cu voia lor, acum trebuie sa le reciclam ecologic. E frumos sa vorbim de conservarea mediului inconjurator, de masuri de prevenire a epidemiilor si selectii naturale la animale dar realitatea este aici, la noi in tara. Ori ea inseamna jumatate din populatie care isi face nevoile absolut neecologic in bude aflate in spatele curtii, mai inseamna milioane de oameni care traiesc de azi pe miine din scurmatul pamintului cu un plug tras de cai, care nu trag nici mai bine si nici mai ecologic daca au chipuri electronice bagate sub piele.
Realitatea lor este complet diferita de realitatea noastra iar masurile pe care ni le impun guvernantii devin de-a dreptul caraghioase in conditiile in care locuim in blocuri din beton, demult demolate de europeni, circulam pe strazi gaurite, care au disparut in Europa odata cu sfirsitul celui de al doilea razboi mondial, mincam te miri ce, primim tratamente medicale simbolice, iar pentru salariul nostru mediu pe economie un european nici nu s-ar da jos din pat.
Atunci atita insistenta guvernamentala in a aplica maruntisurile superficiale ale etapelor aderarii inseamna de fapt praf in ochi, adica nevoia de a arata Europei ca, vezi bine, am facut cite ceva, intr-o tentativa absolut jalnica de a ascunde realitatea si de a face lucruri cu adevarat esentiale. Praful este aruncat si in ochii nostri, pentru ca punerea in practica a masurilor mai sus descrise nu ne face mai europeni decit sintem acum, in afara Uniunii. Si, dupa cum merg lucrurile, vom ramine.