E bine.
Electrica a oprit furnizarea energiei electrice către Apă Canal pentru că sus-numita s-a axat mai mult pe preocupări psihologice decat pe cele ce ar fi trebuit să ducă la plata unor datorii pe care (subliniez) le-a făcut. S-a mai consumat o şedinţă de Consiliu Local in care s-a votat bugetul pe anul ăsta, aşa insuficient cum e. Un patron ţepar s-a arucat in braţele poliţiştilor pentru că cealaltă opţiune era să se arunce in braţele celor pe care i-a inşelat.
E bine. E linişte şi bine. In mod paradoxal, toate astea ar duce, intr-un oraş normal, dintr-o ţară normală, la disperare, teamă, revolte. La noi nu. Pentru că nu trăim intr-un oraş normal şi cu atat mai mult dintr-o ţară normală. De ce zic că nu e normal? Păi pentru că, dacă am fi fost suficient de civilizaţi şi de democratizaţi, directorul unei instituţii care se ocupă cu furnizarea apei către populaţie ar fi găsit ca primă soluţie de rezolvare a problemelor, plata datoriilor pe acre le avea structura cu pricina. La noi, prima grijă a directorului acestei instituţii a fost să işi pună pe toate actele, in faţa semnăturii sale, titlul de psiholog după ce a terminat o facultate la FF. Apoi e clar că bugetul local e insuficient. El a fost insă votat pentru că există şi variante aparent salvatoare care ne aruncă şi mai rău in mocirlă, cum ar fi imprumuturile.
Dacă vorbim de patronul ţepar, intr-o organizare ce se bazează pe legi clare şi dure, el ar fi fost găsit de organele de control şi anchetă, nu imbulzit in odăile poliţiei de către păgubiţi.
Dar la noi e linişte. Atat de linişte incat nu are cum să nu te cuprindă un sentiment de bine (cand te gandeşti că nu ne vor mai lua paşapoartele dacă plecăm să muncim in ţări normale, cu oraşe normale şi pentru bani normali).