Majorarea cu 50 la suta a salariilor profesorilor, decisa de Parlament, a pus pe jar Guvernul Tariceanu. Dupa ce a acceptat, la presiunea PSD, devansarea majorarii pensiilor si, la presiunea sindicatelor, a cresterii salariului minim pe economie, Executivul se afla in situatia de a nu mai face fata exploziei de revendicari, in fata aflandu-se functionarii publici, care vor si ei majorari salariale la fel ca pentru profesori, si studentii, acestia cerand burse mai mai mari si mai multe locuri in camine.
Se vede de la o posta ca vine campania electorala. Concesiile de pana acum ale liberalilor se razbuna. La prima vedere, reactia reprezentantilor Guvernului pare una responsabila, in sensul ca nu este dispus sa se incline in fata presiunilor sociale. Nu doar pentru ca este un guvern liberal, ci pentru ca nu vrea sa lasa viitorului executiv o povara pe care bugetul de stat nu o poate suporta.
Pe de alta parte, liderii liberali isi pun problema ca, daca vor intra si in guvernul de dupa alegerile parlamentare de la sfarsitul lunii noiembrie, nu vor putea achita factura acceptata chiar de ei la sfarsitul actualui mandat. Oricum, in oricare dintre situatii, problema ramane de natura electorala. Daca Guvernul Tariceanu isi impune, cu ajutorul Curtii Constitutionale, punctul de vedere, efectul - oricate calcule ai face - este imprevizibil. Electoratul ii poate sanctiona, cum la fel de bine ii poate propulsa. Depinde doar de felul in care, in putinul timp care a mai ramas pana la alegerile parlamentare, argumentele liberalilor vor fi mediatizate si inghitite de diversele paturi sociale.
Pomenile electorale nu sunt o practica noua pentru clasa politica romaneasca, iar o actiune decisa impotriva acestora nu poate avea decat urmari dezastruoase. Dar, probabil, liberalii mizeaza pe o atitudine responsabila a electoralului. Numai ca atunci cand este vorba despre saracie, nici un alegator nu poate privi decat cu repulsie masurile de strangere a curelei. Un cerc vicios, pana la urma, in care au intrat - sau au fost impisi - liberalii, care se vor consecventi in a-si aplica doctrina politica.