Imaginati-va ca mergeti noaptea spre casa cind, de nicaieri, rasar trei brute cu masti pe fata si va iau la bataie. Lovesc unde apuca, sistematic, metodic. Nu va iarta nici daca ati cazut la pamint, folosesc boxuri si bite. Nu scot o vorba, nu va fura portofelul, nici ceasul, nici telefonul celular. Va lasa intr-o balta de singe. Va intrebati nu ce ati facut, ce care parte a corpului va doare mai tare. Poate ati reusit sa strigati dupa ajutor insa in zadar, nimeni nu apare, chiar daca la citeva zeci de metri se afla sediul politiei.
Pentru Hariton Parascuta, un om de afaceri modest, scenariul descris mai sus chiar s-a petrecut in noaptea de simbata spre duminica. A fost batut mar impreuna cu fratele sau pe pietonalul Unirii, de indivizi ramasi necunoscuti. Singura lui banuiala se indreapta impotriva unui afacerist veros cu care se afla intr-un conflict vechi de ani de zile, pe care este pe punctul sa-l cistige in justitie. Altfel spus, Parascuta a mincat bataie pentru a fi intimidat, pentru a-si retrage plingerea pe care a incredintat-o in miinile legii, pentru a-si lasa in miinile unui personaj rapace, imbogatit numai prin afaceri ilegale, caruia justitia nu izbuteste de loc sa-i vina de hac.
Agresiunea nocturna asupra lui Parascuta creaza un precedent deosebit de periculos. Batausii naimiti sint probabil acum inapoi in Moldova sau Ucraina, pentru a-si cheltui plata primita. Sumele vehiculate la piata neagra nu sint grozav de mari, pentru cinci sute de dolari platiti unor haidamaci, zice-se, se poate aranja ca oricine sa fie batut mar. Toate astea s-au petrecut sub ochii legati ai justitiei dar mai ales sub indiferenta politiei, a SRI si a citor alte organisme platite cu bani publici pentru a ne asigura linistea.
Stau si ma intreb: oare cit ar costa pentru ca prefectul sa fie batut pentru a se convinge pe pielea lui ca reprezentarea legii in teritoriu se poate face si altfel, cu ghioaga. Dar comandatul politiei care, bine chelfanit, s-ar convinge singur de ineficienta subordonatilor sai? O mie, cinci mii de dolari? Dar pretul pentru a-i lua viata cuiva, cam care ar fi? Zece mii de dolari? Ce ar face acesti inalti oficiali daca ar fi pur si simplu batuti pe strada? S-ar speria, ar lasa-o mai moale cu infractorii sau s-ar da peste cap pentru a-i prinde?
Sa zicem ca Parascuta, scirbit de lipsa de eficienta a legii, da de veste ca dubleaza suma pe care cel ce i-a comandat bataia a platit-o, pentru ca respectivul individ sa fie la rindul lui batut, dupa principiul ochi pentru ochi. Sau o inzeceste, cerind eventual si ceva oase rupte.
Unde putem ajunge in momentul in care oricine plateste pentru a-si bate sau stilci pe cel care l-a suparat? Primejdia ii paste deopotriva si pe judecatori, care pot fi amenintati pe fata de recidivistii pe care ar trebui sa-i condamne, dar si pe politisti, care pot fi la rindul lor batuti contra cost. De aici pina la amenintari la adresa familiilor mai este doar un pas foarte mic. Pentru ca daca Botosani a devenit front de lupta in care bande mafiote isi fac de cap, atunci nimeni nu mai este in siguranta vreodata si a devenit pur si simplu o chestiune de timp pina cind oficiali, parlamentari si simpli oameni, laolalta, sa se teama sa umble pe strada. Pentru a nu fi batuti. Sau mai rau.