Balamucul existent de vreo cincizeci de ani incoace in Justitia romana se manifesta acut in aceste zile. Ai impresia ca asisti la un circ perpetuu. Convocari la Parchet, in direct pe toate canalele media, mandate de perchezitie amanate pe vicii de procedura, acuzatii facute de procurori fara probe solide si ploaia de acuzatii de procese politice (cum Doamne, o mai fi si asta cand mahari si din barca Puterii, si din Opozitie fac naveta la Parchete?) Mai nou, tot ce se cheama acuzatie de hotie la varf este catalogata drept acuzatie politica.
Pe de alta parte, in teribila institutie care se cheama Parlament, tot ce inseamna initiativa legislativa care are drept scop taierea raului din radacina este plimbata de la Ana la Caiafa, naufragiind in cine stie ce sertar prafuit. Daca se cere si din partea celor din Opozitie, dar si dintr-o mare parte a celor de la Putere ca marul putred numit CSM sa faca si sa puna in practica legi impotriva hotiei de orice culoare politica ar fi, atunci sigur ca acele legi sunt nascute moarte.
Obedienta majoritatii celor care impart dreptatea pentru "cezari" este notorie, si o vedem in fiece zi. Era de asteptat ca judecatorii tineri sa aiba coloana vertebrala, sa se debaraseze de obediente si de slugarnicie, dar pe majoritatea i-a pervertit sistemul, i-a inglobat in marea masinarie a coruptiei judiciare. Dosare care zac de multi ani in sertare rabufnesc acum la lumina, altele deschise si trambitate mai ieri dispar in ceturi ciudate. Dosarele Iacobov, Iancu, Sechelariu, Oprisan s-au topit amanate "sine die". Alte orientari si alte tinte sunt acum: Nastase si doamna lui, Mitrea, Iliescu, Sechelariu cel mic si altii. Temerea mare, si nu e doar temere, este ca, peste alte sase luni, alte procese vor fi la moda, iar acestea, dupa ce au compromis din punct de vedere politic respectivele personaje, vor fi puse la naftalina fara nici o sentinta. Singurul Patriciu va fi purtat langa prin tribunale pana in secolul urmator. Procurori care nu reusesc sa adune probe, judecatori care refuza dosarele pe o simpla chichita, deci hotia si coruptia merg inainte.
Nu acelasi lucru se intampla cu zecile de amarasteni nevinovati care sunt condamnati fara nici un fel vina sau pentru niste fleacuri, precum Jean Valjean condamnat pe viata pentru o paine furata. Fac puscarie zece, cincisprezece ani si apoi li se spune: "ßtiti, am gresit, ne pare rau!" Judecatorii sau procurorii care l-au nenorocit pe acel om stau si vor sta linistiti in lumea afacerilor lor infloritoare cu un prestigiu nepatat de impartitori ai dreptatii.
In momentul de fata, independenta Justitiei este o utopie. Cei care fac legile le fac si le vor face doar pentru ei, in dispretul celor care au ales listele unor partide mai mult sau mai putin credibile.