Referendumul a trecut, ecourile lui vor continua, iar efectele lui vor afecta viitorul imediat sau mai indepartat al fiecarui roman. Poate, si din acest motiv, firesc ar fi, dincolo de patimi si partiniri, sa profitam cat mai mult de aceasta noua lectie din ciclul insusirii caratelor democratiei, a comportamentului modern si, aprioric, de europenizare a mentalitatilor. Desi acest ultim experiment, in premiera la noi, nu a fost dorit de multi, el vine de undeva din "strafundurile" ereditare ale democratiei noastre atat de originale, fiind programata genetic, cum s-ar spune. Numai o clasa politica cu grave afectiuni congenitale, avortata si abandonata pe malurile Dambovitei, putea declansa o operatiune de asemenea proportii, dar cu un final atat de previzibil. Doar o casta de nababi imbuibati pana dincolo de baierele bunului simt isi putea permite sa vanture in nestire saci burdusiti tot cu bani publici pentru a-si satisface nazarelile si aiurelile nascute in obisnuitele picoteli cotidiene din jilturile parlamentare.
Cine se mai indoia de stofa din care sunt croiti demnitarii nostri din stricta contemporaneitate a avut acum prilejul sa se lamureasca o data pentru totdeauna. Ne-am procopsit cu niste moftangii de tot rasu‘-plansu‘, plini de ifose si tafne, ghiftuiti si gheseftari, profitori fara niciun scrupul, demagogi, ipocriti, cinici, pehlivani de iarmaroc si talciocuri. Actuala scena politica romaneasca este suprapopulata pana la saturatie de neaveniti, de trepadusi slugarnici, de tremurici croiti din piftii clientelare, de pierde-vara pofticiosi, de nulitati cu masti de baroni parveniti.
Mai mult ca oricand, acest referendum ne-a demonstrat cat de firava, anemica, stupida si infantila este sleahta noilor trahanachi, catavenci, dandanachi si paturici cu care ne-a dotat democratura ultimilor ani. Nu s-au pierdut, de la 1 ianuarie, de pilda, doar primele cinci luni de integrare ce trebuia gandita gospodareste. Ci, indeosebi, prin inexistenta unei strategii post-aderare, vom suporta pe termen indefinit consecintele negative ale unei atitudini inconstiente de gura-casca prin Uniunea Europeana.
E suficient sa evadezi doar cateva zile din mlastina nationala pentru a constata ce distanta uriasa ne desparte de actualii nostri parteneri de Casa Comuna. Din intamplare, in ziua votului, m-am aflat in Florenta. Poate si din acest motiv, fara a deveni patetic, sunt ceva mai inversunat. Florenta, Italia in ansamblul sau, te provoaca la invidie, pentru ca, inainte de toate, a avut parte de titani, de giganti. De la Dante, Donatello, Brunelleschi, Boticelli ori Masaccio, de la faimosii reprezentanti ai familiei de Medici - Lorenzo, zis Magnificul, si Cosimo I, supranumit il Grande, de la miile de turisti din toata lumea care le admira zilnic mostenirea ilustra si pana la nadejdile in bejenie ale celor cateva sute de conationali ce au calcat pragul sectiei de votare de pe Amerigo Vespucci, e-o cale atat de lunga, vorba Poetului. O tara saraca in personalitati de prim rang - aflata, indeosebi, in criza acuta de barbati de stat autentici si prestigiosi - nu va avea prea curand sansa unei prosperitati durabile. Cu pigmei si insi de duzina ce se dau reprezentanti autorizati ai multimii, Romania nu va recupera asa de usor diferentele ce o separa de adevarata civilizatie, oricate referendumuri ar fabrica carmuitorii ei vremelnici.