Sa rezolvi tulburarile de comportament intr-o tara ca Romania prin exorcisme ca-n Evul Mediu este similar cu a crede ca raul poate fi retezat cu laserul, ca in Razboiul Stelelor. Ideea ca personificarea raului, diavolul, ar putea salaslui in trupul unei maicute mai poate persista doar in mintile ratacite ale unor preoti alienati de lume si ale enoriasilor habotnici care confunda sfintenia cu sutana si barba incilcita. Faptul ca o tinara de 23 de ani, internata pentru schizofrenie, a ajuns sa fie crucificata pentru a i se salva sufletul, timp de trei zile, dovedeste ca Romania este o tara inepuizabila in materie de supliciu. Nu stiu ce e mai grav pentru noi ca popor. Ambitia de a pretinde, fiecare, ca sintem privilegiati in a descoperi raul sau credinta ca sintem in masura sa aplicam corectii oricit de drastice in interesul binelui in care credem.

Scriitorul francez Gerald Messadie scria odata ca diavolul este scandalos de absent din momentele cele mai importante ale istoriei si ca este ciudat ca nu i-a fost semnalata prezenta nici in laboratorul lui Pasteur, nici in buncarul lui Hitler, nici pe luna si nici in momentul caderii zidului Berlinului. Noua nu ni se pare ciudata absenta raului, ba din contra, nu ne ridica suspiciuni nici prezenta lui la tot pasul.

Intr-o tara in care oamenii sufera masiv de lipsa de imaginatie constructiva, de cele mai multe ori explicatiile complicate, care te obliga sa pui cap la cap anumite evenimente, nu vor avea trecere in fata celor mai rudimentare convingeri personale. Destinele esuate pe care le intilnim la tot pasul au mai mereu nostalgia trecutului perfect, in care binele, asociat cu bunastarea materiala, era cuantificabil, iar raul putea fi controlat. De asta sufera, de fapt, apostolii binelui aparat cu laserul. Ii macina cumplit faptul ca nu mai exista portavoci care sa transeze binele si raul in portii bine dozate de decibeli sau miini de fier care sa picteze sloganuri multicolore.