Un val de turbulente politice solicita resorturile democratiei in tarile central-europene din grupul (aproape muribund astazi) de la Visegrad. Nemultumirea populara si lipsa de credibilitate a politicienilor si partidelor iau forme diferite de la o tara la alta. In Polonia, guvernul conservator, devenit minoritar dupa retragerea unui partid din coalitie, se confrunta cu primele manifestatii de protest. In Cehia, guvernul - incropit cu mare greutate dupa ultimele alegeri, si el minoritar - a cazut la votul parlamentului. In Slovacia, guvernul populist de stanga, format din partide care au dus la izolarea internationala a tarii la jumatatea anilor '90, este privit cu tot mai multa suspiciune in Europa unita. In fine, in Ungaria, guvernul de centru-stanga este viu contestat prin demonstratii de protest ample si prelungite, chiar daca a fost reconfirmat in Parlament.
Este o simpla intamplare ca precaritatea guvernelor, virulenta manifestarilor si fortelor extremiste (de dreapta sau de stanga) au izbucnit, cam in acelasi timp, in toate aceste taris Saptamanalul francez "Le Nouvel Observateur" se grabeste sa raspunda, simplist: "Fragilitatea acestor fosti vasali ai Uniunii Sovietice e de vina". O abordare paternalista, ca sa nu zicem aproape dispretuitoare, asemanatoare replicii presedintelui Chirac, care filosofa ca Romania si Bulgaria "au pierdut ocazia sa taca din gura" in nu-s' ce chestiune.
Dar poate arunca piatra "vechea Europa" inspre mai noii ei parteneri din Est? In Franta, extremistul Le Pen a ajuns pana in finala prezidentialelor din 2002, iar in toamna anului trecut marile orase au fost zguduite de "revoltele cartierelor". Italia l-a ales de doua ori in fruntea guvernului pe un politician penal, Silvio Berlusconi. In Danemarca, Austria, Olanda, forte de extrema dreapta au fost, se afla ori sunt pe cale sa ajunga la putere. Lectiile de democratie predate mai-noilor membri ai UE din estul continentului suna, de aceea, fals.
In schimb, comentariile din "vechea Europa" omit sau survoleaza gratios marile sfidari cu care se confrunta esticii intrati doar de cativa ani in UE. Indiferent daca sunt eurosceptici (ca la Varsovia, Praga, Bratislava) ori euroentuziasti ce nesocotesc dezinvolt rigorile comunitare (ca la Budapesta), actualii guvernanti din tarile Visegrad au de facut fata nu numai reactiei populare la masurile de austeritate inerente aderarii, dar si proastei administrari, coruptiei, gestionarii defectuoase a trecutului comunist, tentatiilor populiste si nationaliste virulente. ßi, nu in ultimul rand, exigentelor globalizarii. Romania, ca si Bulgaria, nu are decat sa ia aminte la asemenea "dificultati de etapa", cum frumos li se spune acum.