Intr-un comentariu publicat in cotidianul rus "Nezavisimaia Gazeta", analistul politic german Alexander Rahr lanseaza o ipoteza interesanta, afirmand ca Rusia nu va uza de dreptul sau de veto in Consiliul de Securitate pentru a bloca accesul provinciei Kosovo la statutul de stat independent, ci ar intentiona sa obtina din partea UE o atitudine binevoitoare in chestiuni unde are interes direct, precum Abhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah sau Transnistria. Dezmintita oficial in mai multe randuri de Rusia, "ipoteza" lui Rahr nu poate decat sa le dea fiori reci oricaror autoritati responsabile de la Chisinau ori chiar Bucuresti, daca tinem seama de faptul ca in directia unei astfel de "intelegeri" ruso-europene pledeaza si dependenta cvasitotala a statelor din vestul Europei de gazul livrat de Gazprom.
Aceste afirmatii survin in contextul esecului, care se profileaza tot mai clar, al negocierilor dintre Guvernul de la Belgrad si reprezentantii albanezilor din Kosovo pe marginea Planului Ahtisaari si a unei tot mai probabile luari in discutie a chestiunii de catre Consiliul de Securitate al ONU. Cea mai tulburatoare apreciere a lui Rahr este cea referitoare la reactivarea de catre Rusia a asa-numitului Memorandum Kozak, referitor la federalizarea Republicii Moldova, fara a mai exista, de data aceasta, obiectii europene, in timp ce in cazul Abhaziei si al Osetiei de Sud nu ar putea functiona o astfel de "solutionare ruso-europeana", intrucat garant al integritatii teritoriale a Georgiei ar fi "insesi Statele Unite ale Americii".
Rezervele analistului german privind aceste scenarii tin de faptul ca recunoasterea independentei unor entitati care ar modifica granitele internationale existente "nu este prevazuta in dreptul international", precum si de faptul ca este "neclar daca pozitia Rusiei fata de Kosovo va fi sustinuta si de China".
Dincolo de faptul ca statutul Kosovo ar putea fi invocat si in regiuni "rusesti" precum Karelia sau Cecenia, este si mai putin probabil ca Planul Ahtisaari sa fie acceptat de China, care vede in acesta, pe drept cuvant, un precedent periculos pentru recunoasterea internationala a independentei Taiwanului, daca aceasta va fi vreodata proclamata.
Aceste jocuri de interese ale marilor puteri, din punctul de vedere al tarilor mici din Europa de Est, ridica cel putin o intrebare fundamentala: in ce fel de NATO si de Europa am devenit membri, daca frontierele postbelice sunt puse in discutie, minoritatilor agresive li se promite independenta, iar constitutiile unor state candidate la UE sunt subiect de "intelegeri" cu Rusia?