"Si cum e? Pina la urma este de plecat in Italia sau mai bine ne chinuim acasa? " este intrebarea care ma siciie de vreo saptamina si careia nu reusesc sa ii gasesc raspuns. M-am gindit ca am stat de vorba cu patroni si cu cersetori, cu muncitori de santier care vad orasul doar dimineata si noaptea, cind vin si pleaca de la lucru, cu femei care au grija de batrini asa cum probabil ca nu ar avea niciodata de proprii lor parinti si mi-am dat seama ca nici unul, dar chiar nici unul, nu mi-a spus ca vrea sa se stabileasca in Italia. M-am gindit si la sutele de mii de romani care realmente se prostitueaza in Italia. Si cind spun asta am in vedere sensul cit mai larg al cuvintului, de la fetele care pleaca de acasa pentru munca si ajung sa se culce cu italieni, doar-doar le iau de neveste, la femeile care sterg la fund octogenari si la barbatii care-si inseala nevestele in camerele unde pun faianta, Si mai sint si multe altele care pot fi exprimate mai greu prin cuvinte si mai curind prin gesturi. Umilinta? Sacrificiu? Si cite putin dintre acestea. M-am gindit si ca, daca ar vedea ce fac si cum fac romanii in Italia, probabil ca guvernul care inca ne conduce si al sau prim-ministru care acum vrea presedinte, nu prea ar mai trece la capitolul realizari ridicarea vizelor. Mi-am amintit apoi de intoarcere. In decursul citorva zeci de ore botosanenii se transforma din oamenii nimanui, din santieristi care vad centrul Romei doar cind pleaca si vin de la lucru, din ingrijitori de batrini, in oameni care odata ajunsi in tara incep sa stirneasca invidia vecinilor sau a cunoscutilor. Cele 6.000 - 7.000 euro pe care o femeie ii cistiga intr-un an, un an si jumatate traind alaturi de o "nona ", nu reprezinta mare lucru in Italia. Si chiar daca suma ar fi dubla sau tripla in Peninsula tot roman esti si asta o simti cind gestionarul te priveste suspicios cind ii dai o bancnota de 100 euro fiindca ii vine greu sa creada ca mai sint si romani cu ceva bani pe acolo. Sau cind astepti un tren in gara, iar politistii isi cauta treaba doar pe linga tine, in timp ce italienii se uita mai atent la buzunare. In schimb, pentru zecile de mii de oameni care trag o luna de un salariu de trei-patru milioane lei, incepi sa intri in ctegoria oamenilor cu bani. Si mi-am dat seama ca, mai ales pentru tineri, situatia este una fara iesire: ori stai in tara si in cel mai fericit caz platesti rata la un amarit de apartament pina ce-ti pleaca odraslele la facultate, ori te prostituezi doi-trei ani in Italia si ramii marcat toata viata.