Greva profesorilor din învăţămant a ţinut timp de trei săptămani prima pagină a tuturor ziarelor. Au existat suporteri ai liderilor de sindicat şi implicit a tuturor angajaţilor din învăţămant, dar şi susţinători pentru guvernanţi. Rezultatul a fost însă previzibil: profesorii nu au reuşit nici cu aceste proteste să obţină ceea ce şi-au dorit, adică o creştere salarială de 18% . In schimb au primit cateva sute de mii în plus la leafă şi au avut satisfacţia că preşedintele Traian Băsescu i-a rugat personal să se întoarcă la şcoală. Practic, revolta de început de guvernare a fost trecută cu bine şi de guvernanţi, care au scăpsat de ceea ce era mai rău (îngheţarea anului şcolar) şi de lideri de sindicat, a căror imagine se deteriorase din cauza intereselor personale, care au contat de multe ori mai mult decat cele ale membrilor de sindicat. Profesorii privesc paharul şi nu ştiu deocamdată ce să analizeze: partea plină sau partea golită deja. Ei au primit o mărire la salariu care nu le acoperă plata întreţinerii, dar au demonstrat tuturor că sunt hotăraţi să meargă departe, ori de cate ori vor să îşi facă dreptate.
In altă ordine de idei greva profesorilor a devenit deja o părticică din istoria guvernării PNL-PD, care a împlinit ieri un an de cand au preluat puterea din Parlament. Acum rămane de văzut doar cum vor fi aranjate lucrurile în sistem. Cum vor recupera elevii materia şi cat de severi vor fi profesorii la examenele de bacalaureat şi capacitate. Pentru că pe durata protestelor ei vor fi plătiţi ca şi cum au mers la şcoală şi şi-au pregătit elevii.