In contextul in care se apropie alegerile locale, apar si strategiile de paruiala intre partide. Acum fiecare sta pe pozitie sa prinda orice scapare a adversarului, cat de obscura, dar sa apara. Adica tantari sa fie, ca in rest se ocupa ei de armasari.

Cea mai noua gaselnita? Bietul tanar care si-a luat viata pentru ca nu mai credea in viitorul lui. A fost de ajuns ca presedintele Consiliului Judetean, Eugen Durbaca, sa-si bage coada in oala sub presiune a politicii locale, pentru ca aceasta a incins scaunele catorva partide, care imediat s-au si simtit datoare sa ia atitudine in fata nedreptatii.

Acum, deh, problema trebuie rezolvata cumva, nu contest, dar modul in care se profita de drama unui tanar mi se pare revoltatoare.

Asa cum am mai accentuat si altadata, toate partidele si-au smuls rapid cornitele, le-au dus la un mester care le-a modelat pana la faza de cerculet.

Dar sa ne intoarcem putin la tanar. Mai exact la reactia oamenilor care nu i-au inteles gestul. S-a tot scris in presa ca tanarul era linistit, ca avea si un loc de munca, si ca drumul in viata ii era deschis precum o floare de primavara. In plus, dupa cum au declarat si cei din conducerea institutului, tanarului i se prelungise sederea cu inca patru luni. Ca o paranteza, tanarul nu reusise sa-si inchirieze un apartament in care sa locuiasca pe viitor. Si, deci, nimeni nu intelegea de ce saracul orfan a cedat. Prima data cand am citit lucrurile astea am crezut ca e o gluma mai mult decat proasta.

Adica, in aproximativ patru luni, tanarului urma sa i se dea un sut in dos pana nimerea exact in mijlocul strazii. De acolo se ocupa Doamne-Doamne de el. Macar sa i se fi spus ca, daca pleaca intr-o tara latina, o sa castige mai bine cersind acolo decat aici. Ca statul oricum e mult prea ocupat sa dea la pompa in burtile mai marilor alesi.

Si iata cum se umfla buba. In mod normal ar fi trebuit ca autoritatile sa inteleaga ca sistemul e de vina pentru drama acestui tanar, pe care practic il astepta un viitor pe strazi, si, in consecinta, sa ia masuri ca sa nu se mai intample asa ceva. Nici macar n-au pus problema, asa, in treacat.

Nu. S-a preferat in schimb un murdar joc politic. Pornind de la neinteres pentru viitorul tinerilor, s-a ajuns la interes pentru buzunarul politic. Acum, in numele dramei acestui tanar, politicienii locali se burzuluiesc pentru dreptate. Eu o numesc, totusi, ipocrizie ieftina.