Demiterea lui Ionut Popescu din functia de ministru al Finantelor nu a fost bine primita nici macar de catre eventualii dusmani ai fostului demnitar. Chiar si cel considerat a fi „tartorul“ de la Cotroceni i-a cerut noului ministru sa fie „cel putin la fel de aspru“ ca predecesorul sau.
Cum-necum, a fost vorba despre o demitere ciudata, pentru ca fostul ministru avea ceea ce se cunoaste sub numele de „coloana vertebrala“ sau, daca vreti, capacitatea de a spune adevarului pe nume, oricat de dureros ar fi acesta. Refuzul sau de a semna un act pentru o uzina falimentara, producatoare de tractoare pentru agricultura romaneasca, ii face cinste. Reactia sa este una pe cat de rara, pe atat de corecta, chiar daca a riscat injuraturile angajatilor de la uzina cu pricina, cat si ale sefului sau direct, aflat intr-o acuta criza de popularitate in sondajele de opinie.
Dupa toate aparentele insa, Ionut Popescu a fost sacrificat pe altarul schimbarilor pe care ar fi dorit sa le faca in vamile Romaniei, un domeniu de care nu poti sa te legi fara a-ti semna condamnarea la demitere (in cel mai bun caz). O zona demna de serialele din „Dosarele X“ in care se petrec tot soiul de ciudatenii, cu o coruptie dusa la extrem, a caror beneficiari se pierd in neant. In acest sens, sunt absolut dezarmante declaratiile domnului Sebastian Bodu, seful ANAV, care marturisea la randul sau ca prefera sa renunte la „un domeniu pe care nu il poate controla“.
Extrem de trista declaratie din partea unui om care pare decis sa contribuie la starpirea coruptiei, ori de unde ar veni aceasta. Demiterea lui Ionut Popescu pare, in context, cu atat mai putin datatoare de sperante in lupta cu coruptia generalizata care macina Romania. Daca este adevarat ca fostul ministru a fost demis de vamesi, inseamna ca nu avem nici o sansa, cel putin in acest domeniu.
Ionut Popescu s-a dorit dupa toate aparentele, in felul sau, a fi un „vames“ al faptelor de coruptie de la frontiere. Din pacate pentru el, la fel ca in cazul lui Henri Rousseau, cel cunoscut ca „Vamesul“, care s-a dovedit, cel putin in aparenta, a fi un naiv incorigibil, este posibil sa-si primeasca recunoasterea peste cateva decenii. Intarziere care, in situatia in care ne aflam, ar putea, din pacate, sa ne coste enorm.