Nu ne dezmintim, nici sa ne pici cu ceara. Doar suntem romani si trebuie sa ne umflam muschii de mahala de cate ori avem ocazia. Si ce ocazie poate fi mai potrivita decat una in care am scos capul in lume pe usa din fata, castigand marele trofeu la Cannes si primind aprecierile intregii Europe! Ne-au apreciat altii, iar noi am avut o singura grija: sa ne depreciem ca natie, tiganindu-ne in jurul acestei performante care a atras toti ofticosii, ca mustele la miere. Povestea sta in felul urmator: imediat dupa ce Mungiu a castigat marele premiu, a aparut de nu se stie unde Dan Mihu, castigator al unui concurs de scenarii organizat de HBO anul trecut, in juriul caruia fusese prezent si Mungiu. Intriga este reprezentata in noua telenovela romaneasca de faptul ca Mihu sustine ca filmul lui Mungiu, premiat cu Palme D‘Or, este inspirat de scenariul cu care el insusi castigase concursul de scenarii mai sus amintit. Mai mult, dupa cate se pare, Mungiu n-ar fi facut altceva decat sa profite de calitatea sa de membru al juriului in cauza, pentru a descoperi "originalul" subiect al avorturilor ilegale in perioada comunista si a fura bietului prozator Mihu intreaga munca, pentru a o prezenta la Cannes in viziune proprie. E adevarat, unii se plictisesc rau si vad conspiratii peste tot in jur, mai ales cand altul are succes in tot acest timp. De curiozitate insa, am cautat si eu pe providentialul Google scenariul de la "Sa iubesti si sa tragi apa" (capodopera lui Mihu, premiata si apoi "furata" de Mungiu), sa vad similitudinile care au convins atatia ziaristi sa guste din rahatul scandalului fara a cerceta catusi de putin. Si-am gasit: castigatorul sectiunii de "lung metraj" in concursul din 2006 descrie povestea unei mame ce se confrunta cu problema avortului sub amenintarea cu inchisoarea, in atat de cunoscutul context oferit de societatea comunista in care am trait cu totii. Ca acel caz, mii! Printre aceste mii, l-a mai abordat si Mungiu, dar de aici pana la a spune ca ideea iti apartine de parca ai fi patentat-o tu, nu o intreaga natie care s-a confruntat cu oprelistile epocii de aur... e cale lunga! Trecand peste faptul ca intre modul de abordare al celor doi sunt discrepante evidente, sunt chestii de detaliu care nu au nici in clin, nici in maneca una cu alta. Poate doar ideea principala, problema avorturilor ilegale... atat de cunoscuta si de des tratata insa, incat nu mai suprinde pe nimeni. Cu exceptia cazurilor in care clarviziunea unui regizor nu ii da viata in imagini atat de proaspete incat taie respiratia si unui juriu versat de la Cannes, care a vazut multe la viata lui si stie sa premieze sclipirile de geniu. Nu inteleg de ce domnul in cauza, care are pretentia sa fi inventat teme vechi de cand lumea si pamantul, avand ulterior impresia ca toata lumea vrea sa ii fure boii de la bicicleta, nu si-a pus el insusi ideea in aplicare, facand un film pe aceasta tema! Mai ales ca iata, nici "Patru luni, trei saptamani si doua zile" n-a avut un buget urias! De putut se poate, trebuie sa vrei. Dar probabil e mai simplu sa faci valuri intr-un pahar cu apa, invidios pe succesul altuia. In fine, parafrazand autorul nemultumit, "sa tragem apa" peste astfel de specimene care nu ne fac cinste si sa ne bucuram, atat cat putem, de putinele clipe frumoase, pline de geniu romanesc, intr-un ocean de mizerii tipic... romanesti.