Din clasamentul Camerei de comert rezulta ca italienii sint principalii investitori in industria judetului. Fara indoiala, asa este, numai ca in realitate stim cu totii ca nu despre italienii prezenti la Botosani este vorba, chiar daca, in scripte, lucrurile stau astfel. Au venit italienii, de fapt s-au tras unul pe altul si au adus cu ei utilaje din industria confectiilor cumparate pe nimica toata de la ei de acasa, de la fabricile de confectii care falimentasera. In Uniunea Europeana nu mai exista nici o astfel de fabrica, practic s-au mutat mai toate la noi. Inainte au incercat si la unguri, polonezi, cehi, insa de fiecare data le-a ajuns din urma cresterea salariilor iar investitorii si-au ridicat grabnic investitiile si le-au adus prin locuri ca la noi, unde munca oamenilor este inca foarte ieftina. Soarta acestor investitii ramine incerta, cind salariile vor creste si la noi, investitorii italieni vor face ca si pina acum, adica vor migra tot mai spre est, pentru a investi si acolo. Adevaratii bani investiti de italieni in Botosani sint insa aceia care ii trimit miile de localnici aciuati vremelnic in Peninsula. Sint lucratori legali sau cu statut incert care muncesc pentru bani mai multi decit pot cistiga aici si inca nu s-a stabilit daca ceea ce fac ei este un lucru bun sau rau, daca trebuie sau nu condamnat guvernul, cel care a fost sau cel actual, politicienii si patronii deopotriva, pentru ca nu asigura locuri de munca aici. Insa italienii investesc in case care trebuiesc construite in Italia sau investesc in ingrijirea batrinilor, care trebuie din nou facuta in Italia si nu aici. Asa a ajuns si Botosanii sa contribuie la exportul national cel mai curat cu putinta, acela de forta de munca, iar aici ne aflam fara indoiala pe un loc fruntas, pentru ca o buna parte din miliardele de euro trimise acasa de lucratorii romani din Italia ajung si la Botosani. Acestia sint de fapt adevaratii investitori italieni, cei care locuiesc in Italia si care construiesc sau angajeaza, pentru investitiile pe care le fac, botosaneni. Evident, italienilor nu le prea pasa unde ajung banii platiti pentru forta de munca si este firesc sa fie asa. Din acest motiv, intr-o lume din ce in ce mai lipsita de granite, devine desuet termenul de investitor in sine. Poate ca speranta de a deveni si noi, la rindul nostru, asemeni italienilor din Italia, investitori indiferenti in Moldova, Ucraina, China sau mai cine stie unde, cind vor veni alte neamuri sa lucreze la noi, nu este chiar departe si in nici un caz o utopie.