Dacã am fi avut parte de o varã liniºtitã, cu ploicele rare ºi cu zãpuºealã in 90% din zile, nimeni n-ar fi discutat acum decat despre remanierea dupã Tãriceanu. Aºa, cand apa a luat cu ea vreo trei mii de case ºi a lãsat mai bine de 6000 de oameni pe drumuri, premierul poate rãsufla oarecum uºurat. Ce demisie, ce restructurare guvernamentalã, ce analizã a activitãþii cabinetului? Altele sunt problemele alegãtorului, chiar dacã el, bietul punãtor de ºtampilã, are toate ºansele ca la iarna formãrii noului guvern sã aibã parte numai de acoperiºul unei secþii de votare.
E drept, inundaþiile au trecut, cu oameni uciºi de ape, cu case distruse, cu animale inecate. Acum e ora - sau mai degrabã ziua - bilanþului. Unii spun cã mania lui Dumnezeu ne va costa mai bine de 2500 de miliarde de lei. Aproape cã nu mai are importanþã, pentru un buget care se mai þine in trei aþe, dacã e vorba de lei noi sau vechi. Dar dacã preþul plãtit cu bani adevãraþi poate fi suportat, mai greu sau mai uºor, nu acelaºi lucru se poate spune despre cat ne costã inundaþiile pe plan social ºi, de ce nu?, politic. Miniºtrii Alianþei fac din ce in ce mai multe gafe, ceea ce denotã cã nu rezistã la presiune, cum ar trebui. Dacã tu, ministru de Interne, te rãsteºti la un amãrat cãruia nu i-au mai rãmas nici mãcar scandurile din gard, inseamnã cã nu eºti bun pentru postul in care ai ajuns. In aceste condiþii, remanierea nu este doar potrivitã, ci imperios necesarã. Numai cã respectiva remaniere ar trebui inceputã cu mai-marele peste miniºtri, care a arãtat clar cã nu ºtie ce vrea. Poate cã are nevoie de mai mult timp liber, aºa cum a avut nevoie, cu ani nu prea mulþi inainte, un premier care vorbea prea rar.
Iar cei care caºtigã din toatã aceastã invartire in jurul cozii sunt pesediºtii, care rãsuflã uºuraþi ºi probabil cã aprind lumanãri cu duzina, poate-poate mai dureazã ceva evaluarea pagubelor inundaþiilor ºi au ºi ei timp sã revinã, cu trei sacoºe cu haine ºi cinci saci de fãinã, „intre oameni, pentru oameni”. Cu riscul de a pãrea cinic, pentru unii adepþi ai trandafirilor albaºtri, se poate vorbi cu toatã convingerea de „inundaþii bune”.