Dacă am fi avut parte de o vară liniştită, cu ploicele rare şi cu zăpuşeală in 90% din zile, nimeni n-ar fi discutat acum decat despre remanierea după Tăriceanu. Aşa, cand apa a luat cu ea vreo trei mii de case şi a lăsat mai bine de 6000 de oameni pe drumuri, premierul poate răsufla oarecum uşurat. Ce demisie, ce restructurare guvernamentală, ce analiză a activităţii cabinetului? Altele sunt problemele alegătorului, chiar dacă el, bietul punător de ştampilă, are toate şansele ca la iarna formării noului guvern să aibă parte numai de acoperişul unei secţii de votare.
E drept, inundaţiile au trecut, cu oameni ucişi de ape, cu case distruse, cu animale inecate. Acum e ora - sau mai degrabă ziua - bilanţului. Unii spun că mania lui Dumnezeu ne va costa mai bine de 2500 de miliarde de lei. Aproape că nu mai are importanţă, pentru un buget care se mai ţine in trei aţe, dacă e vorba de lei noi sau vechi. Dar dacă preţul plătit cu bani adevăraţi poate fi suportat, mai greu sau mai uşor, nu acelaşi lucru se poate spune despre cat ne costă inundaţiile pe plan social şi, de ce nu?, politic. Miniştrii Alianţei fac din ce in ce mai multe gafe, ceea ce denotă că nu rezistă la presiune, cum ar trebui. Dacă tu, ministru de Interne, te răsteşti la un amărat căruia nu i-au mai rămas nici măcar scandurile din gard, inseamnă că nu eşti bun pentru postul in care ai ajuns. In aceste condiţii, remanierea nu este doar potrivită, ci imperios necesară. Numai că respectiva remaniere ar trebui incepută cu mai-marele peste miniştri, care a arătat clar că nu ştie ce vrea. Poate că are nevoie de mai mult timp liber, aşa cum a avut nevoie, cu ani nu prea mulţi inainte, un premier care vorbea prea rar.
Iar cei care caştigă din toată această invartire in jurul cozii sunt pesediştii, care răsuflă uşuraţi şi probabil că aprind lumanări cu duzina, poate-poate mai durează ceva evaluarea pagubelor inundaţiilor şi au şi ei timp să revină, cu trei sacoşe cu haine şi cinci saci de făină, „intre oameni, pentru oameni”. Cu riscul de a părea cinic, pentru unii adepţi ai trandafirilor albaştri, se poate vorbi cu toată convingerea de „inundaţii bune”.