O mana spala pe alta. Sau corb la corb nu-si scoate ochii. Cu alte cuvinte, mortul este de vina - si in cazul incidentelor tragice de la bordul unor nave, dar si in cazul pacientilor pierduti "pe drum". Cu socotelile incheiate - sa zicem - pe aceasta lume, mortii nu au cum sa-si strige nedreptatea pe care le-au facut-o alti semeni de-ai lor. Iar rudele lor se lovesc de... corbii care nu-si permit sa le scoata ochii colegilor lor ca, Doamne fereste, daca patesc si ei aceeasi poveste? Adica daca si lor li se intampla sa nu le pese intr-o zi sau sa ignore un pacient sau un subordonat si-l trimit astfel la moarte? O pierdere omeneasca - un fleac! pentru unii scarbiti de meserie sau care au uitat ca au depus un juramant. Poate prea multi ani de meserie isi spun cuvantul si conduc la plafonare si la pierderea indemanarii. Pai, in situatia asta, poate ca cei care isi fac lamentabil meseria ar trebui sa renunte. Dar e greu sa lasi cascavalul din mana si e si mai greu daca nimeni din jur nu iti atrage atentia. Mare pacat, mai ales ca, despre unul dintre cei care se fac vinovati de nepasare au inceput sa se auda si altfel de vorbe. Acum toate acestea sunt putin date la volum silentios, dar maine-poimaine vor exista cu siguranta persoane care sa spuna in gura mare ca "doctorul X mi-a propus sa..."... Ori "domnul Y...". Pana ne vom hotari sa ne spunem insa povestile personale despre cum X sau Y n-au stiut sa-si faca meseria sau despre cum considera ei de cuviinta sa ne trateze, de sus, arogant, uitand ca din buzunarele noastre sunt platiti, vor mai exista victime. Si, ca de obicei, tot mortul va fi de vina, in afara doar de situatiile in care rudele sau presa tipa prea tare si atunci, aflate sub presiune, institutiile cedeaza, dand verdictul cel mai aspru fata de cel care a gresit. Este omenesc sa gresesti, dar este inadmisibil sa nu-ti pese, sa te faci ca nu vezi anumite simptome sau sa nu-ti asumi erorile fatale. Asa a fost sa fie, asa a vrut Dumnezeu - da, dar nu chiar in orice circumstante. Sunt oameni care traiesc de pe o zi pe alta si tot arunca o bucata de paine unui amarat de caine sau se duc la vecina de vizavi, care este imobilizata, sa ii duca o lingura de supa. Sunt insa oameni care au si care vor si mai mult, din ce in ce mai mult, fara sa se uite in jurul lor, fara sa intinda o mana de ajutor. Pomana la care fac referire nu este acea pomana care ii invata pe unii sa nu munceasca. Sunt situatii si situatii, oameni si oameni.