Parca niciodata un meci Dinamo - Steaua sau Steaua - Dinamo nu a fost mai greu de digerat ca cel de sambata. Chit ca istoria confruntarilor dintre cele doua echipe a fost mereu influentata de politic, de raportul de forte dintre Interne si Armata ori a capacitatii de impunere a propriului interese in fata atotputernicului.
Si totusi, cu toate interesele si ambitiile epocii de trista amintire, intre cele doua cluburi nu exista ura, ci respectul ce si-l poarta rivalii. Asa s-au nascut generatii de sportivi crescute si educate in spiritual respectului. Azi insa, cand nu cele doua ministere dicteaza linia de urmat, cand exista patroni care fac si dreg numai sa apara ei ca paduchele in frunte, totul este calcat in picioare.
De printre butelii si rezervoare de GPL, Borcea, plangaciosul de la Sevilla, viseaza cai verzi pe pereti si-si vrea rivala nu umilita pe teren ci retrogradata, de parca un campionat s-ar decide dupa cum se trezeste el dimineata. De partea cealalta, Gigi cel scolit la tarla de oi, ar iesi si el la rampa, sa zica o vorba doua, ca deh, e si campanie electorala, insa nu poate face prea multe, ca se afla in razboi cu suporterii. Razboinicul luminii gata sa taie capete de ultrasi cand este injurat - oare ce ar face daca nu ar finanta armata de mardeiasi a lui Zmarandescu - tot spera sa prinda un loc in parlament. Insa, dupa cum s-a purtat cu Hagi si Lacatus mai repede are sanse sa prinda din zbor, cu dintii, o piatra aruncata de contestatari decat sa ia loc in parlament. Oricum, nu este nici el usa de biserica sis tie cum sa unga unde trebuie, ca in urma cu doi ani, ca sa bage zazanie intre caini.
Cu astfel de specimene la sefie este chiar lezne de inteles de ce niste suporteri cu alcool la bord si cu creier lipsa se omoara pe strada ca sa-si arate, ca-n jungla, suprematia. De castigat nu va castiga nimeni, cu atat mai putin sportul - apropo, fotbalul este un sport iar campionat o intrecere sportive, nu doar o lupta oarba pentru milioanele Ligii Campionilor -, dar de suferit vor fi tot mai multi.