De multe ori, am senzatia ca anumite luari de pozitie, decizii, chiar fapte concrete cum ar fi privatizarile, nu sunt doar o initiativa a autoritatilor de la Bucuresti. Mai am senzatia, si asta fara a suferi de mania conspiratiei mondiale, ca ceea ce ni se intampla atat ca natie, cat si ca stat nu este in totalitate o vointa romaneasca. Cred, este drept fara sa am dovezi palpabile, ca ardoarea cu care s-au facut unele privatizari prin care statul roman a vandut companii strategice, banci nu a fost intamplatoare pe tabla de sah a Europei.
Chiar si dorinta cu care vin la guvernare niste romani de-ai nostri si care imediat dupa ce-si indeplinesc visul de a conduce aceasta tara incep sa ia masuri de multe ori antinationale, iarasi cred ca nu sunt lucruri intamplatoare. Condamnarea publica a unor fapte istorice sau a unor etape, chiar preocuparea pentru astfel de decizii, cred iarasi ca nu sunt doar izvorate de mintea unora de pe la noi, ci sunt "sugerate" de prin alte colturi de lume.
Fara pretentia de a judeca binele sau raul unor astfel de decizii, a unor anumite luari de pozitie sau chiar a unor fapte concrete cum sunt vanzarile, pardon privatizarile unor entitati economice, nu putem insa trece cu vederea cui folosesc acum astfel de lucruri. De ce trebuie ca Romania sa intre in Europa unita cu o economie multinationala? De ce trebuie sa infieram anumite decizii ale istoriei, si nu doar sa le consemnam? Sau trebuie, din nou, sa invatam istoria dupa niste tipare elaborate, fara sa avem acces la informatia pura, asa cum este ea in realitate?