Constat ca nu sunt singura anti-stupizenii expuse, cu zel, pe bloguri. Chestia asta ar putea conduce la o "fratie" anti-... jenibil. Ei, dar trecand de la ironii la lucruri serioase, recunosc ca zilnic fac revista presei. Nu vreau sa "vanez" greselile colegilor si portiile de jenant - Doamne, iarta-ma, ca le am si eu pe ale mele! -, dar nici sa inchid ochii la toate alea nu se cade. De exemplu - si iata, nu e vorba de presa scrisa - am vazut cateva fragmente dintr-o emisiune cu un... mare invitat. Pai, mi se pare urat ca respectivul, invitat in propria televiziune, sa o faca arsice pe moderatoare. Bravo, imi fac si eu o fituica de scara de bloc, imi pun cumnatul sa scrie acolo si apoi il fac tandari in editorial pe motiv ca nu e competent, si imprastii fituica in tot blocul, sa rada vecinii de el... E si asta o comparatie, nu? Doar n-am dat cu parul. Apoi, ma uit la o alta televiziune. Acolo numai frumosii targului au loc de invartit pe propria tarla. Macar aici nu se cearta cu proprii moderatori. Macar atat. Dar, cu toata bunavointa pe care am aratat-o prin intermediul acestor randuri, astept sa-mi zica vreo doua taifasuri cineva. Dupa aceste randuri cu directie, ma gandesc ca poate ar fi bine sa redefinim anumite legaturi si relatii. Dat fiind faptul ca a inceput deja campania electorala, mi-am adus aminte ca poate n-am subliniat corespunzator urmatorul aspect: daca vreun candidat sau altul are nemultumiri, il rog insistent sa nu-mi puna colegii in cap. Daca are ceva de transmis, cunoaste numarul de telefon al redactiei sau al meu, sau daca nu - afla, dar sa nu-si mai puna izmene pe alti calatori. Se mai intampla, ce-i drept, sa cazi in pacatul de a fi mesagerul lui X sau Y, dar intrebari de genul "Ai ceva cu...?" suna in aceasta perioada rau. Ma zgarie pe timpan. Am devenit sensibila si ma plictisesc repede de insistentele unora. Ma gandesc ca poate ar trebui sa ma bucur, cat pot, ca dupa alegeri oricum se ascund toti si se dau ocupati. Sau as putea avea o atitudine acra si nesuferita, pentru ca oricum bagarea asta in seama si insistentele unora sunt doar asa, de campanie. Dupa campanie chiar ma gandesc sa-i incondeiez pe toti cei care: azi spun, se agita, promit, iar dupa... mucles, pe toti cei care acum sunt plini de zambete, iar dupa... adios si n-am cuvinte, nici macar o privire si asa mai departe! In rest, vorba cuiva, "au infrant golanii" si ne "amuzam" de situatie.