Mai multe intalniri recente ma provoaca la o discutie mereu amanata. Este vorba despre inadaptabili. Nu stiu sa-i numesc altfel. Ma iluzionez ca, daca voi povesti intalnirile, voi intelege mai bine despre ce este vorba.

Am mai povestit despre acei nebuni care in zorii anului 1990 au plecat de la stat si si-au deschis firme proprii, bazandu-se numai pe cunostintele profesionale si pe increderea ca pot face mai mult decat li se cerea la stat.

Un informatician care convinge cu greu cinci colegi bine instruiti deschide un sereleu cu banii de un salariu, incepe sa produca programe de calculator pentru firme private si ajunge la 55 de ani milionar in euro, dar traieste in acelasi apartament de bloc, cu aceeasi nevasta, ceva mai incaruntita de vreme, taxe si necazuri.

Un tehnician mecanic care isi face un service auto incepe cu cheia si cricul si ajunge la 60 de ani proprietar peste zece service-uri dotate ca in Austria si specializate in masini care nu se mai pot repara decat daca le faci diagnosticul pe computer.

Un inginer a carui pasiune a fost umorul pe scena care isi face propria trupa de comedianti neprofesionisti si ajunge la 55 de ani sa incheie contracte de sute de mii de euro cu televiziunile care ii bat zilnic la usa pentru a le oferi macar o ora de program, sigure fiind ca ratingul va creste cu cateva puncte bune.

O inginera chimista pasionata de produse naturiste care lasa cariera, functie, decoratii si mariri si se muta la tara, cultiva plante medicinale, isi face laborator si produce esente cumparate pe preturi de zece ori mai mari decat cel al aurului de cele mai mari firme de cosmeticale din lume.

Un inginer constructor care pleaca in Italia, cara saci cu spatele, se specializeaza, cumpara utilaje si revine in Romania cu gandul sa infiinteze cea mai performanta firma de constructii din tara. Ajunge la 60 de ani cu o firma care nu poate face fata cererilor, dar nu le ia decat pe cele solide, mai ales de la straini, care nu cer spaga la incheierea unui contract.

Un fost merceolog la o intreprindere locala, care a plecat cu mainile in buzunare de la firma de stat, unde posibilitatile de „foloase“ erau nelimitate, isi face propria casa de comert, iar acum urmareste bursele din Tokio, Frankfurt si Chicago pentru a vedea daca la anul va exporta sau va importa in Romania.

Si cati altii.

Nu vreau sa dau nici un exemplu negativ in aceasta serie, desi am destule. Autori rasfatati inainte de Revolutie care infiinteaza reviste si edituri si isi pierd apartamentele cumparate pe nimic in favoarea creditorilor si a bancilor. Ingineri cu diplome, decoratii si titluri, care ajung agenti de vanzari la mici firme de electronice, ei, cei care conduceau inainte de Revolutie sute de doctori, doctoranzi si licentiati si care semnau obligatoriu orice cerere de inventie sau inovatie produsa de oamenii din subordine. Arhitecti rasfatati de regimul comunist, caruia ii construiau orori numite palate sau blocuri de locuinte, care nu sint acum in stare sa ia o singura lucrare pentru atelierele lor de arhitectura. Ziaristi mediocri, dar salutati de sistemul de pana in 1989, care au devenit pur si simplu mafiotii noii societati. Cazurile negative sunt oricum mai bine cunoscute decat cele pozitive.

Intalnirile cu acesti nebuni de legat sunt uimitoare si reconfortante. Ca politician nu ai ce sa le spui. Decat ca sunt inadaptati la viata de zi cu zi. S-au determinat singuri cum spune o vorba filosofica si nu depind decat de calitatea muncii lor pentru a se simti bine. Le spui ca guvernul vrea sa termine acordul cu FMI si ei spun ca e bine sa ai un consultant neutru, rau, obiectiv, care sa te fereasca de greselile provocate de necunoastere, ambitie sau aroganta. Le spui ca guvernul spune ca exista ceva progrese in domeniul justitiei si ei iti raspund ca nu prea se vede acest progres ca, uite, procesele tot trei ani dureaza, iar tu mori cu dreptatea in mana, ca smecherii sunt mai isteti decat orice judecator. Le spui ca a inceput vanatoarea marilor crocodili ai coruptiei si ei iti raspund ca poate te-ai uitat prea mult la Animal Planet, nu s-a pomenit inca vreun corupt condamnat in Romania. Le spui ca Romania devine membru al UE la 1 ianuarie 2007 si ei iti raspund ca sunt de mult membri UE, ca 90% din productia lor se duce la export, iar in ultimul timp au depasit UE si se indreapta spre pietele americane si asiatice unde este mai multa viata decat in incremenita si batrana Europa.

Niste inadaptabili.

Dar cat de necesari.