Pe cimpia din fata stadionului, in jurul statuii lui Oblemenco, au crescut balarii, inalte pina la briu. Dar nimeni nu le coseste; desi ar putea indestula pentru o zi animalele flaminde din Parcul „Romanescu“. Fiindca aceste balarii constituie un simbol. Un simbol al fotbalului craiovean, napadit de balarii.

Ar fi o greseala insa sa separam soarta fotbalului craiovean de soarta generala a fotbalului romanesc. Iar ceea ce se intimpla in fotbalul romanesc constituie o copie la scara a ceea ce s-a intimplat in Romania in ultimii 15 ani. Si aici, o serie de emanati dubiosi, ale caror valente intelectuale, merite profesionale, valori morale trebuie privite la microscop, au sechestrat fotbalul romanesc, tratindu-l ca pe o femeie trimisa la produs si obligata sa dea toti banii obtinuti proxenetilor. Nimic n-a contat pentru dinsii, decit obtinerea de profituri maxime. Pe orice cale, prin orice mijloace. Nicaieri mitocania agresiva a parvenitilor, incultura pervertita adesea in insulte, obedienta gretoasa in etalarea unei bogatii obtinute prea repede ca sa nu ridice intrebari, dispretul fata de oamenii simpli, fata de suporteri nu s-au manifestat atit de sfidator ca in fotbal. Capusele fotbalului romanesc n-au fost preocupate deloc de ridicarea calitativa a fotbalului nostru, de a contribui la prestigiul international al tarii, de a oferi satisfactii, pe cit se poate, inimosilor suporteri (chiar daca acestia, din dragoste pentru echipa lor, erau uneori prea inimosi). Singura preocupare a samsarilor a fost sa scoata bani, vinzind jucatori, meciuri, locuri in campionat, fara insa a intocmi acte contabile. Consecinta? Cluburile au zeci de milioane de euro datorii la stat, iar conducatorii fotbalului romanesc averi imense. Un campionat viciat si aproape complet trucat a diminuat dorinta de perfectionare, de crestere valorica a echipelor. Consecintele? Retrogradarea drastica a fotbalului romanesc in ierarhia internationala.

Cazul Stiintei este, in mare, subordonat celui general al fotbalului romanesc; cu unele amanunte suplimentare agravante. Caci Craiova n-a fost secatuita de o capusa, ci de doua. Care au vrut sa razbune tupeul Stiintei de altadata, care a umilit de atitea ori cluburile aflate sub protectia unor puternice forte ale statului. Securitatea si Militia s-au razbunat. Si i-au umilit pe oltenii de acasa si de pretutindeni; si nu numai pe ei. Iar cind umilinta oltenilor vine tot de la olteni, durerea este cu mult mai mare.

Nu-mi propun aici sa caut cauzele si vinovatii. Sint lucruri care se stiu; altele vor iesi pina la urma la lumina. Nu numai vinzarea de jucatori, extrem de masiva, din ultimii ani a fost cauza determinanta. La fel de nociva a fost crearea in club si in echipa a unui climat irespirabil, uneori cu accente patologice, fapt care a determinat pe multi antrenori si jucatori buni care doreau sa vina la Craiova sa renunte la aceasta intentie. Si pe multi jucatori sa simuleze pe teren ca joaca fotbal. Cum va explicati prestatia in retur a unor jucatori sub orice critica, jucatori care au fost apoi luati de alte echipe, unii fiind selectionati si in echipa nationala?

Dar n-are rost sa ne lamentam acum ca niste babe bocitoare. S-a vrut, prin lovitura data Stiintei, sa se ucida un vis; dar visele nu mor niciodata. Cel putin daca e un vis oltenesc. Cumva vom gasi noi o cale. Dar numai daca vrem cu adevarat si cu totii.

Nu stiu ce va face noul patron al Stiintei si nici daca va avea puterea financiara necesara. Fiind de aceeasi categorie ca si predecesorii sai s-ar putea sa procedeze la fel. Sau poate nu. Nu putem sa-l acuzam insa inainte de a vedea ce face.

O salvare certa a Stiintei este ingreunata si de situatia economica a Craiovei. Un oras sarac, cu o industrie muribunda, cu o aristocratie ale carei averi au fost dobindite aproape exclusiv prin activitati de natura financiara si nu productiva, nu poate oferi sponsori seriosi si solizi pentru Stiinta.

Pe cimpia din fata stadionului a crescut iarba. Dar nu e iarba de pe mormintul Stiintei, cum ar vrea unii. Ci poate pe mormintul coruptiei si parvenitismului din fotbalul romanesc; cum ar dori multi.

Si totusi, daca primaria s-ar ocupa cu cosirea ei, acest lucru ar fi un mic pas spre normalitate.