Europa ne primeste cu reticenta. Insa, dintre toate problemele care le vad europenii ca le-am aduce cu noi in Uniune, una a fost susotita doar, de teama de a nu fi acuzati de discriminare: rromii. Am fost invatati - tot de UE - ca trebuie sa le acordam sanse, ca trebuie sa-i convingem sa se scoleasca etc. Am fost mai mult decat generosi. Si ei sunt ai nostri, am spus noi, si deci ne-am aplecat catre ei organizand burse ale locurilor de munca, au fost difuzate spoturi la tv, iar autoritatile locale mai slabe de inger le-au oferit locuinte. Uniunea Europeana a incercat, pe cat a putut, sa ne impinga de la spate sa le rezolvam rromilor aproape toate probleme, asta pentru ca ei sa scape de o grija. Europa nu vrea noi episoade cu rromi mancatori de lebede, sau rromi care-si trimit copiii la cersit sau exploateaza alte fiinte umane sau dau spargeri ca in Spania de exemplu, acolo unde, pe langa pagube, au existat si victime. Dupa ce ne-am umplut de jena noi, romanii care am fost de acord ca toti rromii sa-si puna corturile la noi in tara, acum mergem cu rromi cu tot in Europa. Nu ducem in UE decat 2 milioane de cetateni rromi. Bulgarii doar 700 de mii. Probabil ca Europa ne va certa, in cazul in care vor exista incidente, ca nu am stiut sa ne educam romanii si rromii deopotriva. Noi ne vom aduce atunci aminte de meciurile de fotbal, cand cea mai mare jignire pe care ne-o puteau striga diversi europeni, era aceea de "tigani". Va trebui sa demonstram ca nu suntem "tigani". Ca suntem rromani si ca avem o minoritate destul de numeroasa - rroma, pentru care Romania chiar a depus eforturi in sensul integrarii. De exemplu, sunt romani pentru care egalitatea de sanse este mai mica decat egalitatea de sanse creata prin bursele locurilor de munca destinate rromilor. Sau romani care se chinuie sa aiba un acoperis desupra capului si parca nu au nici o sansa, in schimb sunt rromi pentru care autoritatiel locale, sub presiune, au oferit moca. Nu e vorba de rautate sau de discriminare, este realitatea de zi cu zi, dovedita prin gesturile pe care le facem noi, romanii, un popor atat de generos cu semenii, cu minoritatile in general. Mai putin cele sexuale poate. In fine, mai trebuie adaugat ca, daca UE nu a remarcat pana acum aceste aspecte, ei bine, de la 1 ianuarie 2007 va avea tot timpul sa cugete daca am fost si suntem (si probabil ca vom fi in continuare) de toleranti si rabdatori. Europenii vor fi oare la fel de toleranti si rabdatori pe cat ne-au sfatuit, ani la rand, sa fim noi?