Varsta a treia este expusa astazi, mai mult decat oricand, riscurilor de a fi ostracizata dintr-o serie intreaga de motive. Exista totusi un aspect pe care in special baietii destepti au invatat in ultima perioada sa-l speculeze. Oamenii au adunat de-a lungul vietii o serie de lucruri, in special imobile, care in ziua de astazi valoareaza sute de mii de lei. Daca batranii cu pricina nu au rude, cu atat mai bine. Sunt general cunoscute cazurile in care persoane de varsta a treia au fost rapite pur si simplu de pe strada pana cand "agentii imobiliari" le-au vandut casele. Nu mai vorbesc de rudele care ii ingrijesc pana cand batranii isi pun semnatura pe un act notarial prin care isi lasa averea pe mana "binevoitorilor", care nu mai vor sa auda apoi de ei.

Chiar zilele trecute am aflat de cazul dramatic al unei batrane infometate cu saptamanile dupa ce a fost de acord sa-sI vanda casa pentru a-si cumpara o garsoniera in care sa-si petreaca in liniste ultimii ani din viata. Banii au ajuns la o cunostinta care nu a mai recunoscut ulterior nimic. Nu stiu ce cuvinte as mai putea gasi pentru a descrie un suflet de 1,50 metri, slab ca varga si garbovit de batranete, care incearca sa obtina putina compasiune de la cei din jur. Este imposibil de imaginat ce sentimente o incearca pe aceasta femeie dupa ce timp de zeci de ani si-a traiat viata cu demnitate pentru a ajunge la apusul ei sa cerseasca o farfurie cu mancare. Nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva, indiferent ce a facut in viata. O buna parte din vina o poarta statul prin institutiile care au atributii in prevenirea unor asemenea grozavii, pentru ca despre asta e vorba in propozitie. Varsta a treia este extrem de vulnerabila la asemenea devieri, care ii aduc pe cei in cauza pe marginea prapastiei.

Este treaba autoritatilor sa faca programe de instruire pentru persoanele de varsta a treia si sa le mediatizeze corespunzator pentru ca fenomenul sa fie cel putin redus, ca de eradicat nu poate fi vorba. Imi vine in minte cazul unui tanar care s-a trezit ca apartamentul pe care trebuia sa-l mosteneasca fusese vandut in cele cateva zile cat lipsise din localitate. Cumparatorul nu poate fi tras la raspundere pentru ca a fost de buna credinta, iar vanzatorul ia-l de unde nu-i. Este bine ca persoanele care se dedau la astfel de acte ajung finalmente in spatele gratiilor, cel putin unele dintre ele, dar pentru batranii care au ramas sa-si traiasca zilele pe marginea trotuarului nu exista consolare.