Mi-au venit socrul si soacra in vizita. A, nu va impacientati, nu e o soacra d-aia nociva ca in bancurile sadice. Soacra-mea e chiar simpatica si gateste bine. Si face cafea de diminieata. Bun, trecand insa peste descrierea acestor detalii care in aceste zile ma fac fericita - pe fi-su nu tot timpul, ca soacra-mea are un acut simt al solidaritatii feminine - s-au dus socrii mei la plaja. Toate bune si frumoase - in sensul ca oamenii, de la munte ei de fel, duceau dorul de o baie de soare si mare. Lucrurile au inceput sa se complice din momentul in care bietii oameni au ajuns pe plaja. Pai, o seara intreaga mi-a povestit soacra-mea, cu lux de amanunte, cata mizeria zacea pe plaja: sticle sparte (deci cioburi), capace de la sticlele de bere, scoici sparte, alge si o apa care semana a namol verde. Iar mai in larg, ce sa incerce oamenii sa intre, ca numai privind la cordonul verde, scarbos si urat mirositor format la mal, li se intorcea stomacul pe dos! Atat de pastelat mi-a descris soacra mea imaginile si senzatiile, ca a doua zi m-am riscat: m-am dus la fata locului. Avea, dom'le, dreptate! Nu stiu de ce am avut pornirea sa verific informatiile oferite cu atata generozitate de soacra-mea - probabil o pornire d-asta jurnalistica... -, ca oricum m-am convins si in zilele trecute cat de nasoala e treaba. Si ca sa fie si mai frumos tabloul descris de niste oameni care isi pusesera atatea sperante in venirea pe litoral, tot soacra-mea mi-a precizat: pe plaja, adica pe plaja aia imputita de iti vine sa fugi la bulgari, era un nene. Nu un nene venit strict cu scopul de a face baie si plaja, in nici un caz. Omul nostru era la costum si cravata, basca o servieta in mana. S-a uitat "costumatul" in stanga, in dreapta, in sus, spre apa, in jos... si ce-a vazut? Bucati de sticla (d-alea de taie turistii in talpa piciorului), capace de la sticlele de bere, mucuri de tigara, alge... In momentul in care tensiunea respectivului probabil a ajuns la apogeu, ajutati probabil si de soarele care ii batea inspre freza, nenea cu costum a pus mana pe telefon. A sunat la-nu-se-stie-cine si a inceput sa urle. Si totodata sa adune si sa bage in servieta "dovezile" dezastrului de pe plaja: bucati de sticla, capace... In minte nu-mi vine acum decat ca respectivul era de pe la Apele Romane. Hait, Manafule, daca nenea ala o fi fost de la Bucuresti, ce te faci? Ai pus-o de mamaliga! Sau... nu?! Dar cu soacra-mea cum ramane, Manafule sau Sulfino? Unde le recomanzi sa faca plaja in conditii decente? A, nu va mai obositi, am gasit raspunsul: in Bulgaria!