Ion Iliescu a reaparut pe scena publica simbata, la Tirgul de carte. A lansat una dintre numeroasele sale colectii de cuvintari si declaratii prezidentiale. Bineinteles, a fost un pretext pentru a-si face aparitia sub camerele tv, sa spuna una si alta, sa adune lume in jur. Si lume a fost. Boala i-a creat o imagine mai simpatica decit pe vremea cind era la Cotroceni si tragea sforile. A capatat o dimensiune umana de care era lipsit cind era puternic si se rafuia fie cu Nastase, fie cu opozitia, fie cu presa. La scara 1/1, Iliescu isi traieste trista sa supravietuire politica. Si Constantinescu este un presedinte la pensie. Dar are alta situatie. In urma promisiunilor neonorate, a multor caderi de la morala si a tinutei sale neadecvate pentru un sef de stat, dar mai ales a dezertarii sale rusinoase din 2000, este privit azi cu dispret si uitat. E o fantoma care cerseste o privire din public, un cadavru politic. Iliescu este plasat diferit. El se bucura inca de simpatii. Figura de la Congres - cind a dorit sa se intoarca la PSD ca lider si a fost respins de delegati - l-a transformat intr-un fel de victima a unor masinatiuni puse la cale chiar de oamenii pe care i-a inventat politic, i-a descoperit si promovat si i-a facut "cineva" in tara asta. A fost un paricid. Amaraciunea de a fi fost lucrat de cei pe care ii considera invataceii lui este mare. A urmat o criza de inima, spitalizare, mass-media ofuscate pe el. Episodul a accentuat aceasta imagine, a unui lider sacrificat de ingratitudinea anturajului. In ceea ce il priveste pe Iliescu, el regreta ca a fost atit de naiv sa vrea sa revina de la Cotroceni, in fruntea propriului sau partid. Aici a fost de la infiintare alfa si omega. Putea sa se retraga in plina glorie, acasa, sa isi scrie memoriile, sa sfatuiasca din umbra liderii PSD, sa fie o instanta la care sa apeleze clasa politica in diferite situatii de criza. Asa, depreciat de respingerea la congres, Iliescu, cu statura politica micsorata, nu mai poate fi acel guru, om forte din umbra, pe model Deng SiaoPin, la care rivnea, pina sa ii vina ideea proasta de a fi seful efectiv al partidului. A vrut prea mult si a pierdut si ce avea.

De atunci, marea intrebare este: paraseste sau nu Iliescu PSD? Simbata au aparut unele clarificari. Deocamdata, Iliescu se retrage din pozitia de sef al grupului senatorial PSD. Cred, de altfel, ca Iliescu va parasi PSD. Nu ar face-o daca i s-ar da sefia. Ceea ce este imposibil. Deocamdata, asistam la un razboi al nervilor. Iliescu a mai spus simbata ca a rupt orice legatura cu cei care au complotat sa nu fie ales. Se simte dezgustat, a spus el, de manevrele care au precedat congresul. El considera ca a fost solicitat sa preia sefia partidului si ca, inexplicabil, in culise, a fost lucrat de adversarii din partid. Adevarul insa este altul. Iliescu a vrut neaparat sa revina la sefia PSD, trecind peste semnalele negative pe care le-a primit. Acum, dupa toata povestea, nu se mai simte apropiat colegial sau politic de cei "vinovati", iar pe plan uman nu mai are nici o relatie cu ei. Omul se simte jignit. Refuzul de la congres il ia ca pe o ofensa personala. Iliescu, prea obisnuit cu victorii, suporta greu infringerea. Nu prea intelege ca partidul s-a schimbat, ca e altul pur si simplu, si ca interesele PSD sint diferite. "Epoca Iliescu" atit pentru PSD, cit si pentru tara s-a terminat. Un sondaj CURS aparut luni arata ca 56% considera ca Iliescu trebuie sa se retraga, iar 47% considera ca este un lucru bun pentru tara ca Iliescu nu a devenit presedintele PSD. Lucrurile sint asadar cit se poate de clare. Opinia publica vede cu ochi buni ca Iliescu nu si-a prelungit sefia asupra PSD. A dorit o schimbare. PSD&Iliescu reprezinta perioada anilor '90. Romania are alte prioritati acum, nu prea mai vrea sa traiasca in trecut. Doreste ca lucrurile sa se miste mai repede. A dovedit aceasta dorinta si la alegeri, cind l-a dat cistigator pe Basescu. Partida s-a terminat. Vor mai fi citeva scene, induiosari, ca simbata, dar cortina se pregateste sa cada. Iliescu e pe cale sa devina o persoana privata.