Obsesia de cincisprezece ani a social-democratilor romani nu este alta decat Primaria Capitalei. N-au castigat-o niciodata sub sigla lor, asa ca Traian Basescu nu se pune, chiar daca partidul lui (fostul) este si el in Internationala Socialista. PSD-ul este atat de marcat de acest fapt, incat nu mai stie ce strategie sa foloseasca si pe cine sa mai numeasca drept candidat la fotoliul de primar general. Obsesia ii inhiba pe liderii pesedisti si iau decizii dintre cele mai trasnite. Nici macar reintoarcerea lui Ion Iliescu n-a putut stopa confuzia care se instaureaza in PSD cand e vorba de alegerile pentru Bucuresti.
Lipsa de imaginatie a strategilor pesedisti a fost vizibila in toate campaniile electorale pentru fotoliul de primar general al Capitalei. Balbaiala se declanseaza chiar din momentul desemnarii propriului candidat. Au fost incercate tot felul de solutii: o stea a tenisului mondial - cum a fost in cazul lui Ilie Nastase; un doctor iubit de multii pacienti inca in viata - cum s-a intamplat cu Sorin Oprescu; un fost ministru de Externe cunoscut de toata lumea - precum Mircea Geoana. Nici una dintre incercari n-a tinut. La alegerile din acest an este folosit un melanj de formule, utilizate de-a lungul anilor. O strategie extrem de alambicata, care vrea sa puna la incercare vigilenta electoratului bucurestean.
Anul trecut, candidat a fost desemnat, initial, Bogdan Niculescu Duvaz. “Iepurele“ a fost inlocuit, in ultima clipa, cu Mircea Geoana. N-a folosit la nimic. Apoi, pesedistilor le-a ramas in cap succesul de la locale al lui Marian Vanghelie, ca independent. Dupa cum stau lucrurile, este posibil ca proaspatul candidat oficial al PSD pentru Primaria Capitalei, acelasi Vanghelie, sa fie fortat sa candideze tot ca independent si-n locul lui sa fie numit un tinerel imaculat si de perspectiva. PSD va mai avea insa un independent. Este vorba de Cristian Popescu, zis Piedone, care tocmai a demisionat din PSD pentru a candida fara de partid la Primaria Capitalei.
Socoteala strategilor pare simpla si eficienta. In primul rand, prin dispersia voturilor, se asigura un pesedist pentru turul al doilea. In paranteza, trebuie remarcat ca mai avem un candidat independent, Ralu Filip, cunoscut ca simpatizant al fostului partid de guvernamant, si un candidat de la PUR, partid care - tacit - coabiteaza cu PSD. Mai departe, socotesc pesedistii, toate voturile celor iesiti din cursa ar fi dirijate in al doilea tur catre candidatul PSD, fapt ce ar putea echivala cu castigarea alegerilor. Logic, nu-i asa? Doar ca socoteala din targ nu se potriveste niciodata cu cea de-acasa.