Violenta este la ordinea zilei in timpurile noastre. Indiferent din ce parte vine, faptul ca cineva incearca sa se impuna cu forta denota nesiguranta, dar si lipsurile psihice pe care le are. Nu mai departe de acum doua zile, un pusti, de doar 15 ani, a mincat o bataie sora cu moartea de la un tinar pe motiv ca a suparat-o cu glumele lui pe iubita omului. Asta este povestea. Cumplit este ca batutul s-a ales cu un ochi invinetit, un dinte lipsa, dar si cu capul spart. Si toate astea pentru ca a facut glume pe seama unei fete. Interesant este ca intre bataus si batut nu a avut loc nici un dialog, nici un "Bai, las-o in pace, ca de nu, ai de-a face cu mine", si, fara nici un avertisment, a trecut la fapte. Acesta a fost modul lui de a-si exprima iritarea.

Pe de alta parte multi dintre cititori ne avertizeaza, fara insa a ne da fapte concrete, ca anumiti profesori sint "abuzati emotional" de elevii lor. Si ma ingrozesc gindindu-ma ca dascalii nostri sint tratati de sus de niste pusti care abia au deschis ochii asupra vietii. Si toate astea pentru ca traim niste vremuri atit de tulburi, incit intregul sistem de valori al romanilor a fost dat peste cap. Nauciti de atita violenta, cita vad zilnic, pustii isi aleg calea si este ingrozitor faptul ca sint convinsi de faptul ca alegerea lor este una cit se poate de "cool".

Mai ingrozitor este ca ei nu vad in cei care-i inconjoara un model moral, demn de urmat, si nici nu sint convinsi sa caute un astfel de reper care sa le modeleze caracterele. Nu se gaseste nimeni care sa-i lamureasca de faptul ca violenta nu este intotdeauna un mod de a-ti rezolva problema. Si, daca cineva incearca sa faca asta, ori are vocea prea slaba, ori tinerii n-au urechi sa auda. Nu cred ca bataia este rupta din rai, iar romanul are o vorba: "Dumnezeu nu bate cu parul"... asa ca altele sint metodele prin care poti ajunge la sufletul unui om care greseste.

Dar, daca nimeni nu face nimic si ne multumim doar sa luam act de inca o bataie care se petrece pe holurile unei scoli sau pe o strada, nu vom rezolva problema.

Asistam la o alienare a sufletului romanesc. In ciuda faptului ca a fost atit de greu incercat in vremurile trecute, romanul nu a abdicat de la principiile in care a fost crescut. Si totusi de citeva generatii bune parca din ce in ce mai mult ne-am rupt de noi. Copiii nostri cresc in niste timpuri cumplite si lipsa unor reguli clare, peste care nu pot trece, isi spune cuvintul. Cumplit este ca ne jucam de-a baba oarba cu sufletul nostru...