In dimineata zilei de joi, leii grei ieseau in lume. Cam in acelasi timp, niste rinoceri grei au fost vazuti intrind in Sala Palatului, unde trebuia sa se aleaga nu un nou Papa, ci un nou sef de partid.

Dat fiind locul ales pentru alegeri, loc cu vechi si nostalgice amintiri revolutionare, ma asteptam ca si alegerile sa se desfasoare dupa vechi si productive practici. Dupa un scenariu cunoscut din Biblie, cind Dumnezeu a constatat ca Adam are in coasta pe viitoarea lui nevasta, pe care a scos-o, si i-a spus lui Adam sa-si aleaga femeia care ii place. Adam a recunoscut ca Eva e cea mai frumoasa si mai buna femeie de pe pamint. Dar intre timp, in urma unei cunoasteri temeinice a arabilor si a religiei lor, partidul a constatat ca Adam poate avea mai multe Eve, ceea ce se numeste "poligamie", spre deosebire de situatia in care ai o singura Eva, situatie care se numeste "monotonie". Asa ca papasa Nelu a avut grija sa fie incadrat de inca doua persoane. Precum Iisus; numai ca El, dupa aceea a fost sacrificat. Ceea ce le-a dat idei multora dintre participanti. De primul contra candidat nu
m-am mirat; se stie ca, virgula (sau fara virgula), cind Iliescu apare si Soarele rasare. Al doilea contracandidat era copil de casa. In schimb, al treilea a constituit o surpriza, fiindca s-a inscris in cursa pe post de obiect ascutit cu nume usor obscen care se asaza in coasta.

S-au mai inscris si altii in cursa, pentru alte posturi. Am regretat insa ca n-au folosit numele de cod pe care ei intre ei si le-au dat: Prostanacu, Senilul, Arogantul, Titulescu-minor etc.

Inainte de alegeri, cel mai in forma parea nea Nelu; il priveam cu invidie ce bine arata la cei 45 de ani ai sai si ma gindeam ce bine va arata peste 20 de ani, cind va implini 25 de ani. A urmat apoi invatamintul politic, unde tovarasul Adrian Nastase a vorbit despre succesele epocale, despre noile culmi de progres si civilizatie pe care le-am escaladat, despre necesitatea unitatii partidului si alte chestii inedite, care s-au mai spus in trecut, in aceeasi sala, de multe ori. I-a criticat vehement pe defaimatorii care afirma ca partidul este un partid de corupti. Poti cauta si cu microscopul electronic si nu gasesti un corupt in partid. (M-am uitat si eu prin sala; intr-adevar, unii erau prea tineri si de curind in partid, asa ca n-au avut timp sa invete). Mi-a placut ca tovarasul Nastase era radios, gratios si haios.

S-au adus mai pe urma buletinele de vot; mi-au placut ca erau colorate. Ideea asta a mai avut-o la Gorj Mischie, care, atunci cind se vota ceva, dadea votantilor pixuri de culori diferite; albastru - pentru liberali, verzi - pentru pedisti etc., asigurindu-se astfel secretul votului.

La numaratoarea voturilor s-a schimbat calimera; democratia strica smecheria. Liderul etern si maxim, cel vesnic tinar si nelinistit, unicul, singurul, cel mai, indispensabilul, a fost retrogradat pe postul de "papasa". Ceea ce, in iubita limba moscovita, inseamna "tataie".

S-a incheiat astfel o perioada de 15 ani scursi in umbra, deloc fasta, a lui Ion Iliescu. O perioada care poarta anatema a trei rinduri de crime: asasinarea grabita a cuplului Ceausescu, mortii Revolutiei, "accidentatii" din Piata Universitatii. Nu stiu cine sint vinovatii adevarati; dar stiu cine a profitat in urma acestor crime. O perioada in care s-a mimat reforma si s-au incurajat si protejat hotia, coruptia.

Unii saluta rezultatul alegerilor din partid, calificindu-l ca fiind "istoric". Dar oare sa fie suficienta inlaturarea lui Iliescu de la putere? (Necesar era). Constituie acest rezultat o schimbare de conceptii sau numai una de generatii? Cei care au cistigat alegerile au luat oare in cei patru ani trecuti atitudini ferme, transante, fata de aspectele negative din partid, vizibile si incontestabile? Citi membri de partid cu probleme au fost exclusi in timpul presedintiei lui Adrian Nastase? Pentru moment, n-am nici un motiv sa fiu optimist. Nici dintr-o parte, nici din alta. As putea fi optimist cind in Senat dispare culoarea politica atunci cind este vorba de declaratia de avere. De ce va temeti, fratilor? Refuzind, va autoacuzati. Ati strins atit de multe incit va e teama de oprobriul public?

Ma gindesc cu tristete ca unii au strins averi nerusinate, iar oamenilor sarmani le-au luat apele zilele acestea casele, vitele… Umilele lor avutii, strinse cu greu si prin munca intr-o viata intreaga, s-au dus pe apa simbetei. Pe cind altii…