Dupa Revolutie, toate nemultumirile care mocneau in noi au inceput sa rabufneasca, sa iasa incet-incet la iveala. Ne spunem pasul oricui vrea sa asculte: la radio, la televizor, prin ziare, pe strada, la coltul blocului si in statia de tramvai. Am devenit experti in vaicareala, in a cauta vinovati pentru tot ce ni se intampla si bineinteles am ajuns experti in greve si revendicari. A venit si randul ceferistilor sa isi doreasca mai mult decat au, astfel ca mult anuntata si indelung amanata greva CFR a inceput in urma cu doua zile. In primele zile de proteste, cele doua parti nu au ajuns la nici o intelegere, in conditiile in care sindicalistii cer 20 tichete de masa lunar si o marire salariala de 10%, iar administratia este dispusa sa ofere doar bonuri de masa, insa nu atat de multe pe cat se cere. Nu a lipsit nici santajul sentimental, grevistilor aducandu-li-se aminte de inundatiile din diverse zone ale tarii, inghetarea circulatiei punand in pericol viata sinistratilor, in timp ce ministrul Transporturilor, Gheorghe Dobre atragea atentia asupra faptului ca neincetarea grevei pune in pericol pana si posibilitatile administratiei de a acorda tichetele de masa promise feroviarilor, in conditiile in care continuarea protestului genereaza pierderi semnificative in sectorul feroviar. Nemultumirile grevistilor au paralizat transportul pe calea ferata si au incurcat atat micii si marii afaceristi care obtineau beneficii atat din transportul marfurilor, cat si din comertul in incinta garilor, dar si navetistii care au ajuns cu greu la serviciu, cu microbuzele transportatorilor particulari. In unele cazuri, navetistii cica i-ar fi blestemat pe grevisti, ca au scos mai multi bani din buzunar pentru un serviciu pentru care isi facusera oricum abonament si pentru ca actiunile acestora se rasfrang asupra activitatii celorlalti, ca intr-un lant al slabiciunilor. Insa nu sunt de condamnat, pentru ca aceasta este cea mai buna tactica: te folosesti de nemultumirile oamenilor pentru a obtine ceva, cei vizati temandu-se sa-si puna poporul in cap, temandu-se sa nemultumeasca un numar si mai mare de oameni, prin urmare faci greva si nu te lasi pana nu ti se da ceea ce soliciti. Si totusi, oare n-ar trebui o mica analiza cand emiti astfel de pretentii, cum ar fi cresterile salariale? Nu stiu cat de rentabila mai este Societatea Nationala a Cailor Ferate Romane, dar cei care calatoresc cu trenul pot vedea cu ochiul liber efectele scumpirilor si "aglomeratia” aproape inexistenta de prin vagoane… Si atunci… de unde cresteri salariale? Si mai ales.. pentru ce merite deosebite?