Faptul ca noul sistem de colectare a gunoiului de la case, in municipiul Botosani, folosind saci menajeri personalizati nu a prins este, fara indoiala, un punct minus al administratiei locale. Ar fi trebuit facute studii pe teren la ce doresc oamenii si mai ales cum sint dispusi sa plateasca. Partea buna a lucrurilor este insa abandonarea initiativei dupa ce aceeasi administratie s-a convins ca nu are sorti de izbinda ceea ce inseamna ca macar pe jumatate, greseala poate fi pardonata. Conform regulilor romanesti insa, ar fi trebuit sa se insiste in nestire pentru a impune, chiar coercitiv, asa cum s-a si vehiculat, un sistem pe care nu il dorea nimeni. Coercitia insa nu are nimic de-a face cu realitatea de pe strazi, ar fi trebuit angajati prea multi paznici pentru o asemenea operatiune.
Orice serviciu isi are pretul sau care trebuie platit, spune primarul Flutur si, tehnic vorbind, are dreptate. Cei care produc gunoi trebuie sa il plateasca, proportional cu cantitatea produsa. Cu toate acestea, occidentul a renuntat la a mai incerca sa masoare cantitatile de gunoi produse de cetateni iar salubritatea le incaseaza o taxa anuala forfetara, apreciindu-se ca efortul de a masura cantitatea de gunoi a fiecaruia este mult prea mare ca sa se justifice.
Toata problema a plecat de la promisiunea electorala a lui Flutur, aceea de a elimina taxele aberante. S-a tinut de cuvint, eliminind taxa de imagine, platita de agentii economici si a incercat sa elimine taxa de gunoi. Daca in primul caz a fost simplu, cu taxa de gunoi lucrurile s-au complicat, macar ca deocamdata cetatenii orasului se impart in doua: cei care locuiesc la case si cei care stau in apartamente, de aici si sistemele de a plati difera. Din motive nestiute, locuitorii de la case sustin ca produc mai putin gunoi, cu toate ca este de asteptat sa produca exact atit cit ar fi facut si daca locuiau la bloc. Lasind deoparte pretexte stupide, prin care gunoiul caselor este ars sau imprastiat pe teren, municipiul Botosani are locuitori si atit, indiferent unde locuiesc ei. Cantitatea de gunoi produsa de locuitori a fost estimata, deci este cunoscuta. Faptul ca unii produc mai mult iar altii mai putin, este o realitate, insa efortul de a o cuantifica e urias, poate costa chiar mai mult decit activitatea de salubrizare. Poate fi o buna idee oferirea de europubele locuitorilor de la case, pentru a fi taxati in functie de ele, insa aici se nasc alte probleme: locuitorii mai economi pot astepta si cite o luna pina sa umple un astfel de container in timp ce instaritii il pot epuiza in doua zile, cind nu vine nimeni sa-l ridice. Principiul, anume cel al serviciului care trebuie platit, este corect, fara indoiala. Punerea lui in practica e insa altceva. Poate fi mult mai simplu ca, in locul variilor experimente costisitoare, cineva din primarie sa intrebe pe la altii, din alte orase, din tara sau din afara ei, cum au facut. Nu ar mai trebui sa descoperim America si, important, ar fi mult mai ieftin.