S-o recunoastem. Hagi nu este inca un antrenor. A dat-o in bara chiar de la debut cu "nationala" cand totul parea atat de simplu, a retrogadat Bursaspor din Turcia si a facut din Galata o echipa de pluton. A urmat esecul Timisoara, iar pe Steaua a calificat-o in Liga dintr-o mai veche inertie a echipei si in fata unor adversari de care ar fi trecut intr-o zi buna si "satelitul" Gloria Buzau.
Dar asta nu scuza insa postura de slujbas la curtea regelui la care a fost supus "Regele", de Gigi Becali. "El maximo" din Pipera l-a adus pentru ca avea, in acel moment in care galeria nu-l gratula decat cu "m...", nevoie ca de aer de un plus de imagine, dar l-a adus stiind din prima clipa ca-l va da imediat afara. Becali n-a crezut o clipa in steaua lui Hagi. Becali nu crede decat in el insusi. El este cel mai bun antrenor, dupa ce s-a scolit din auzite la cateva partide de poker cu Piturca, este cel mai bun psiholog, de data asta fara sa fi absolvit vreo scoala, el este cel mai bun politician, cel mai bun analist, filosof, cel mai, cel mai, cel mai...
Becali se pricepe la absolut tot. Se crede un fin exeget al lui Coelho, fara sa fi citit vreun rand din opera brazilianului, ci doar pentru ca i-a placut atat de tare un titlu de carte incat si l-a insusit. "Razboinicul luminii" nu se viseaza presedintele Romaniei, pentru ca termenul de "presedinte" este atat de comun si de la-ndemana omului de rand incat il dezgusta. Pana una alta si pensionarul care incaseaza intretinerea este tot un presedinte de asociatie de locatari. El se vrea Imparatul Romaniei si crede cu tarie ca va fi.
"Imparatul" uita insa ca s-a imbogatit cu banii imprumutati de la Hagi si cu complicitatea unor generali de Armata. Uita ca in '94 isi plimba mustata prin dosurile Ghencei, carandu-i umil bagajele lui Hagi. Iar Hagi ar fi trebuit sa fie mai atent cu cine se inrudeste.