Nu mai citesc de mult romane.

Totusi, din cand in cand, cedez sentimentului de culpabilitate, revizitand cate un autor care ma fascina in tinerete, numai ca sa observ ca, de fapt, la prima lectura nu intelesesem nimic. Asa mi se intampla mereu cu vesnicul povestitor Gabriel Garcia Marquez pe care il poti citi la 15 ani, la 45 de ani si la 75 de ani pentru ca de fiecare data are cate un personaj de varsta ta care iti vorbeste direct. Dar programatic, ca in tinerete, nu mai citesc romane. In anii intunecati ai deceniului opt, cumparam toate volumele recenzate cu o inefabila pretiozitate mediocra in revistele literare, ca sa descopar de fiecare data cate un autor mediocru, cu un stil mediocru, vorbind despre personaje mediocre. Dupa 1990 am avut atatea de invatat incat am abandonat cartile care nu aveau un indice de nume mai mic de zece pagini si bibliografii mai mici de o suta de intrari.

Cineva si-a adus aminte de infometarea cu care citeam orice, oricat, oricum si imi aduce, inainte de sarbatorile Craciunului, un roman intitulat zguduitor Bagau. Cartea a aparut la o editura de care nu am auzit pana acum, Est-Samuel Tastet Editeur, intr-o colectie care se numeste Literatura contemporana. Reteta perfecta a nelecturii: un autor cu nume banal, Ioana Bradea, o editura care pare nascuta din ifosele vreunui cabotin, cu un titlu bun pentru o poveste din revistele fara perdea pentru barbati.

Cartea te cotropeste pur si simplu de la primele randuri. O studenta de 22 de ani, venita din Bistrita Nasaud, care locuieste cu fratele ei, de asemenea, student, intr-un apartament cenusiu de doua camere, isi traieste prima iubire totala, terminata cu o despartire fara intoarcere, in timp ce isi castiga painea zilnica (mai degraba pizza si Coca-Cola) raspunzand la telefon la o firma de sex prin telefon. Nu poti sa te opresti din lectura. Esti tu sau baiatul tau sau fata ta, cu o viata pe care nu poti sa o marturisesti, dar pe care o intelegi fara cuvinte. Esti tu in unul din orasele de azi ale Romaniei, dar care ar putea foarte bine sa fie Budapesta, Frankfurt sau Milano: tot reclame Samsung, tot bere Carlsberg, tot pizza, tot cola, tot metrou, tot apartamente saracacioase si lifturi care scartaie. Minunea de a asculta obsesiile sexuale a tot felul de deviati sau speriati nu tine decat trei zile, pana cand te inveti cu toate schemele lor, cu toate fanteziile lor si le accepti orice. Cu conditia sa faci cat mai multe minute. Pentru ca esti platita in cota de minute. Le accepti orice, mai putin injuraturile. Inveti sa raspunzi cu patima la injuraturile lor sau o rogi pe colega mai experimentata sa te ajute si te intrebi daca nu cumva, in planul secund, cum ar spune Tzvetan Todorov, schimbul de orori verbale nu produce o placere intensa.

Si in acest timp memorezi si rememorezi timpul petrecut cu iubitul tau, plecat dincolo de locul unde il poti atinge. Iubirea aceea sfasietoare, care pare ca nu are limite si care se termina brusc, lasandu-te sfarsita si maturizata inainte de vreme. Iubirea aceea care nu se va mai intoarce, dar din capatul careia te inveti cu duiosii care il vor nauci pe urmatorul partener. Politica, banii, consumul, turismul, achizitiile de haine, pantofi, tablouri, masini si bijuterii nu apar aproape deloc in viata ta, nu ai ce face cu ele.

Respectiv, viata noastra adevarata. Mult mai putin decat vedem la televizor. Mult mai marunt decat citim in revistele groase, lucioase, cu animatoare perfecte. Diferita de ce lalaie politicienii pe ecranele colorate, de nu stii cat de repede sa schimbi canalul. Singurul politician de altfel mentionat in carte este Traian Basescu, adevaratul castigator al inimilor tinere prin lipsa lui de maniere.

Ioana Bradea este primul romancier european aparut in Romania dupa 1990. Avea 15 ani neimpliniti la Revolutie. Dar ne-a depasit pe multi in spirit. Chiar daca nu a gasit o editura cu un nume mai decent. Si un titlu mai putin aleator. Dar toate acestea vor veni. Sunt doar aspecte ale ambalajului. Masina europeana a romanului romanesc s-a pornit.