Saptamana trecuta, printre comentariile la unul din articole am identificat si pe cel al lui Vladimir. Are 24 de ani si e plecat de cinci ani din tara; lucreaza la un patron bogat american, in domeniul nautic. Castiga bine, dar ar vrea sa se intoarca in tara. Tara pe care o iubeste, desi nu i-a oferit conditii decente de existenta. Isi iubeste tara, i-e dor de ea si-l doare faptul ca multi dintre colegi ii considera pe romani hoti, vagabonzi, bisnitari. Ce roman, ce patriot este acest tanar de 24 de ani! Si cata nevoie am avea de acesti Vladimiri aici; dar i-am alungat cu premeditare, ca sa aiba loc escrocii, nesimtitii, nulitatile.
Ma gandeam ce as avea eu de spus, in locul lui Vladimir, ca sa-mi apar neamul. Le-as recomanda celorlalti sa observe ca pe frontispiciul Pantheonului din Paris figureaza si numele unui roman, Dimitrie Cantemir, acela care a facut cunoscuta Europei istoria imperiului otoman si a avut contributii cruciale in fundamentarea notiunilor muzicale. As aminti ca printre "nemuritorii" Frantei a fost adoptat si un roman din Slatina, Eugen Ionesco, iar un altul, Emil Cioran, e considerat ca unul din cei mai mari stilisti ai literaturii franceze. I-as intreba daca stiu o alta cantareata careia Verdi sa-i fi dedicat o arie celebra in afara de Elena Teodorini. I-as invita sa ia un avion catre Buenos Aires ca sa vada ca printre numele marilor cantareti care au onorat scena celebrului teatru Colon mentionate pe coloanele de la intrare este si cel al Floricai Cristoforeanu; si n-as omite sa subliniez ca, daca pot calatori cu avioane cu reactie, tot unui roman trebuie sa-i multumeasca. Le-as mai spune ce mult datoreaza teatrul dramatic parizian unor romani, in special Elvirei Popescu. As mai aminti ca arta moderna are printre pionierii ei multi romani; Tristan Tzara (dadaismul), Eugen Ionesco (teatrul modern, numit impropriu absurd), Constantin Brancusi, cel care a dedus divinitatea ascunsa in forme simple, pe care taranul roman le cunoaste de veacuri... Si ca Mircea Eliade a desprins lucrurile fundamentale din noianul de cunostinte despre religii. Le-as mai spune ca, daca matusa lor suferinda de diabet mai traieste, tot unui roman i se datoreaza. Si as mai avea multe alte nume de mentionat. (Nu l-as aminti deloc pe Eminescu; el nu este un produs de uz extern pentru diminuarea prostiei noastre generalizate. Eminescu este sufletul neamului nostru; e prea mare ca sa-l punem in vitrina; nici n-ar incapea. Si apoi, nici n-ar fi pretuit cum trebuie. Caci asa cum spune marele ganditor contemporan Gigis Ovinus Becalis, oamenii nu mananca poezie pe paine). Iar daca interlocutorii mei mi-ar raspunde ca si poporul lor a avut mari creatori le-as da dreptate. Toate popoarele au avut oameni mari, dar si lepre; de ce sa le vedem numai pe cele romanesti.
O intrebare dureroasa care mi s-ar putea pune ar fi aceea despre valorile prezentului aflate in tara. Aici ar trebui sa dau un raspuns foarte scurt. Caci avem sute de artisti plastici in afara tarii mentionati in enciclopediile moderne, sute de mari matematicieni, fizicieni, informaticieni, medici, atatia mari cantareti, muzicieni care onoreaza universitati sau sali de concerte din intreaga lume.
Intristat de aceasta crunta constatare, m-am dus duminica in parc. Ploua cu frunze galbene. Daca ati umbla prin toate muzeele lumii si ati fura culorile tuturor tablourilor marilor pictori, n-ati obtine nici a mia parte din nuantele de culori cu care Dumnezeu a binecuvantat Parcul "Romanescu". Nici o muzica, nici o poezie, oricat de romantica, n-ar fi putut descrie frumusetea trista a lacului linistit. Si nici unul din marile restaurante ale lumii nu mi-ar fi putut oferi placerea produsa de cei patru mici, consumati la "Debarcader". Chiar daca intram in Europa, eu la mici nu renunt.
Acum, ca am reusit sa gasim un comisar, mi-am dat seama ce a vrut sa spuna Plesu intr-o zi la TV, cand a afirmat ca, daca intram in Europa, nu mai trebuie sa scuipam pe jos. Adanc spus; trebuie sa scuipam in sus pentru ca, din cauza gravitatiei, sa ne scuipam pe noi insine. Meritam. Eu nu sunt de acord cu noul comisar propus; era mai bun fratele sau, care are par pe limba si care, daca le-ar canta parlamentarilor europeni asa cum l-am vazut la televizor, acestia ar fi in stare sa voteze orice numai sa inceteze cu cantatul.
La drept vorbind, postul acesta cu multilingvismul i s-ar fi potrivit mult mai bine lui Vanghelie. Din pacate, asa cum acesta a declarat public, acum este in copac. Au mai fost si altii in copaci, dar dupa cateva milenii au coborat; Vanghelie este insa tenace.
Vladimir, iti multumesc pentru randurile tale. N-are de ce sa-ti fie rusine ca esti roman. Chiar daca aceasta se datoreaza, cel putin pentru moment, celor care au fost.