Sa contemplam spuza stelelor de pe cerul unei nopti senine si sa ne minunam, impreuna cu filosoful Immanuel Kant, nu doar de splendoarea spectacolului, ci si de ordinea lui, de linistea si de precizia cu care miliardele de astre se misca pe orbitele lor. ßi ne vom aduce aminte de cuvintele psalmistului: ce-rurile povestesc marirea lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Asadar, admiratia noastra Il are ca obiect pe Dumnezeu. Haideti acum sa-i intrebam si pe astronomi si sa aflam de la ei ceea ce Sfantul Vasile cel Mare afirma cu 16 secole in urma, anume ca, inainte ca Dumnezeu sa fi facut lumea, El i-a randuit mai intai legile care s-o guverneze. Savantii de astazi, cei de la NASA sau cei din spatele telescoapelor electronice, stiu ca universul are o structura si o functionalitate rationala si ca numai astfel, prin calcule rationale, poate fi lansata in cosmos o sonda spatiala care se deplaseaza in spatii enorme cu precizie matematica. Or, de vreme ce universul este rational, Autorul lui nu poate fi decat o fiinta rationala, adica Dumnezeu.
Cat priveste cerurile spirituale, ne vom intoarce iarasi la magi. ßi ei au dialogat cu universul stelar ori de cate ori s-au urcat pe camile ori s-au coborat, cand s-au rugat cu mainile ridicate ori s-au odihnit in asternuturi. Dar, de indata ce s-au aflat in fata lui Iisus si L-au adorat ca pe un Dumnezeu, dialogul lor cu stelele a devenit un dialog cu Cel care le-a facut. E greu de spus daca erau sau nu constienti de aceasta noua relatie in toata plinatatea ei, dar inchinarea lor, insotita de o imensa bucurie, o atesta. ßi daca Dumnezeu a fost in stare sa creeze miliardele de stele ale universului, cu atat mai rational este sa fi creat una speciala, anume pentru ei, spre a le descoperi ca dincolo de ma-terie - si deasupra ei - exista o galaxie a Duhului Sfant.
In incheiere, dragii mei, v-as da un indemn: ori de cate ori veti fi ispititi de amagirile ghiciturilor de orice fel, alaturati-va celor trei magi de la Rasarit si mergeti impreuna cu ei, calauziti de steaua lui Iisus. ßi daca eu nu am fost in stare sa va lamuresc pe deplin ce anume era aceasta calauza, fac apel la geniul poetic al poporului roman. Iata cum o defineste el intr-un cantec-colinda: Steaua sus rasare/ca o taina mare. Da, o taina tot atat de mare si de adevarata cum este aceea a nasterii Domnului din Sfanta Fecioara Maria. ßi veti descoperi ca ea, taina, nu e altceva decat Soarele Dreptatii, Rasaritul cel de Sus, Caruia ii vom canta intru bucuria Craciunului: Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei.
Din pragul Anului Nou, tuturor: La multi ani!

9 B A R T O L O M E U
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP
AL VADULUI, FELEACULUI ßI CLUJULUI