De mai multa vreme, zonele mai putin reprezentative ale politicii romanesti se chinuie aproape obsedant cu ideea crearii unei forte politice populare. Suporterii acestui proiect, deocamdata cantonat intr-un perimetru fragil si neconvingator, au vorbit mult dar au facut prea putin pentru a stirni in rindul opiniei publice autohtone, in speta al electoratului romanesc activ, un interes demn de luat in seama.

Prima incercare de creare a unui partid de sorginte populara ii apartine lui Radu Vasile care, impreuna cu membrii asa-numitului "grup de la Brasov” desprins din PNtCD, a fondat inainte de 2000 Partidul Popular din dorinta de a adera la o familie doctrinara europeana formata din formatiuni precum cea condusa de Silvio Berlusconi sau Jose Maria Aznar. Chiar daca teoretic demersul parea corect, el a esuat nu numai pentru ca a venit, probabil, prea devreme, ci si pentru ca a fost perceput ca venind din partea unui lider aflat in acel moment intr-o evidenta deriva politica.

Ideea a renascut in ultima perioada, adeptii ei argumentind cu necesitatea armonizarii politice intre Romania si Uniunea Europeana, dar si cu interese de putere in cadrul Partidului Popular European (PPE), unul dintre cele mai puternice orientari politice de pe batrinul continent. Pornind de aici, interesul crescind manifestat fata de aceasta nisa politica ce nu are deocamdata nici un pilon reprezentativ in bazinul electoral romanesc, pare justificat. Astfel, Partidul Popular European (PPE) domina in acest moment Parlamentul European si are reprezentanti in toate cele 25 de state membre. O formatiune romaneasca afiliata acestui grup ar putea beneficia de sprijinul si influenta colegilor lor europeni. La fel, apoi, dupa accederea in Uniunea Europeana, Romania va avea 35 de fotolii in Parlamentul European, popularii europeni fiind interesati ca un numar cit mai mare din aceste locuri sa fie ocupate de parlamentari proveniti din familia lor doctrinara.

Deocamdata, popularii si-au aratat disponibilitatea de a primi in rindurile lor doar doua partide de pe esichierul politic romanesc: PNtCD, devenit recent Partidul Popular Crestin Democrat, si UDMR. Analistii considera ca varianta cea mai simpla pentru aparitia unui corespondent al popularilor in parlamentul autohton ar fi fost fuziunea dintre partidele ce compun Alianta DA si inscrierea formatiunii rezultate pe culoarul crestin democratiei moderne. Am fi avut, in acest mod, un partid de stinga, afiliat Internationalei Socialiste si unul de dreapta, sub umbrela PPE, acesta din urma interesat sa atenueze tonul vocilor venite dinspre polul popular european care cer aminarea aderarii Romaniei la UE. Pentru ca ideea fuziunii PNL-PD este in acest moment practic abandonata, o alta posibilitate de creare a unui pol popular ar fi, in opinia expertilor, fuziunea tuturor partidelor cu doctrina crestin-democrata in jurul PPCD si al lui Gheorghe Ciuhandu. Dar, in pofida sustinerii lor externe, taranistii au ramas in afara parlamentului si dupa 2004, negasind solutii corespunzatoare pentru a deveni importanti in Romania, si, deci, si folositori partenerilor europeni. Strict din acest punct de vedere, o foarte buna pozitionare pare sa aiba in acest moment PRM, rebotezat Partidul Popular Romania Mare, formatiune deja parlamentara si din aceasta postura indrituita sa trimita in vara 5 dintre cei 35 de parlamentari care vor reprezenta Romania, deocamdata cu statut de observator, in Parlamentul European.

Deocamdata, toate aceste variante, ca si altele posibile, dau senzatia unor forme fara fond. Este greu de spus daca si cine va izbuti sa creeze in Romania o forta politica populara. Oricum, insa, sansele de izbinda nu pot fi decit de partea celor acceptati de marea familie crestin-democrata si capabili sa se identifice cu optiunile unui electorat cit mai numeros.