Dar cind vom termina oare cu vaicarelile, cu plinsu’? Ne plingem ca avem coruptie; coruptie au si altii. Trebuie insa se simtim o mindrie patriotica fiindca a noastra e mult mai dezvoltata decit a altora. De fapt, nu ca exista multi corupti e problema, ci ca sint putini oameni necorupti.

Ne plingem ca n-avem oameni politici valorosi. Dar sa avem rabdare; vorba ospatarilor :„vineee…“. Si apoi avem exemple numeroase in trecut, demne de urmat. De pilda cel al lui Petru Girdareanu care, in 1823, cind, printr-un „ofis“ al generalului Kisselev s-a infiintat orasul Turnu Severin, a devenit mare dregator al tinerei urbe. Si care, primind de la guvern o mare suma de bani pentru construirea unui dispensar, a unei biserici si (neaparat) a unei puscarii, a folosit banii ca sa-si construiasca o circiuma. Pai nu-i acesta un politician modern? Ai jura ca ne este contemporan.

Cind acuzam mereu socul dilemelor pe care le traim, al necesitatii unei optiuni intre curente politice si structuri economice, imi vine in minte cazul lui Petre Pandrea, un mare fiu al Olteniei, din pacate, putin cunoscut. (Chiar eu nu stiam nimic despre el pina ce n-am citit cite ceva din cele scrise de profesorul Mircea Moisa, neobosit iscoditor de vechi documente si manuscrise.)

Plecat din Bals, unde se nascuse in 1904, Pandrea (pe numele adevarat Marcu), ajunge un jurist eminent, cu doctorate si perfectionari in marile orase universitare ale Europei. In acelasi timp se manifesta ca gazetar si scriitor remarcabil al acelei generatii nelinistite a lui Eliade si Noica. Adera la ideile de stinga (o stinga autentica, nu una de parada cum e cea de la noi azi.) Apara oameni sarmani, fara sa le pretinda onorarii. (Va vine sa credeti?) Apara minoritatile de diverse tipuri; comunisti, baptisti, evrei, pravoslavnici de rit vechi, calugari vladimiristi etc.

A trait sub doua sisteme si in amindoua a avut de suferit. A facut inchisoare politica si inainte, si dupa 1944. Sub comunisti a facut 11 ani de temnita. A mincat bataie si de la cuzisti, si de la comunisti (de asta data cu ciomegele). Dar a ramas demn, vertical, credincios principiilor sale.

De asemenea oameni am avea nevoie astazi; care sa slujeasca unor principii, nu propriilor lor interese..

Dar cind vom termina oare cu vaicarelile, cu plinsu’? Ne plingem ca avem coruptie; coruptie au si altii. Trebuie insa se simtim o mindrie patriotica fiindca a noastra e mult mai dezvoltata decit a altora. De fapt, nu ca exista multi corupti e problema, ci ca sint putini oameni necorupti.

Ne plingem ca n-avem oameni politici valorosi. Dar sa avem rabdare; vorba ospatarilor :„vineee…“. Si apoi avem exemple numeroase in trecut, demne de urmat. De pilda cel al lui Petru Girdareanu care, in 1823, cind, printr-un „ofis“ al generalului Kisselev s-a infiintat orasul Turnu Severin, a devenit mare dregator al tinerei urbe. Si care, primind de la guvern o mare suma de bani pentru construirea unui dispensar, a unei biserici si (neaparat) a unei puscarii, a folosit banii ca sa-si construiasca o circiuma. Pai nu-i acesta un politician modern? Ai jura ca ne este contemporan.

Cind acuzam mereu socul dilemelor pe care le traim, al necesitatii unei optiuni intre curente politice si structuri economice, imi vine in minte cazul lui Petre Pandrea, un mare fiu al Olteniei, din pacate, putin cunoscut. (Chiar eu nu stiam nimic despre el pina ce n-am citit cite ceva din cele scrise de profesorul Mircea Moisa, neobosit iscoditor de vechi documente si manuscrise.)

Plecat din Bals, unde se nascuse in 1904, Pandrea (pe numele adevarat Marcu), ajunge un jurist eminent, cu doctorate si perfectionari in marile orase universitare ale Europei. In acelasi timp se manifesta ca gazetar si scriitor remarcabil al acelei generatii nelinistite a lui Eliade si Noica. Adera la ideile de stinga (o stinga autentica, nu una de parada cum e cea de la noi azi.) Apara oameni sarmani, fara sa le pretinda onorarii. (Va vine sa credeti?) Apara minoritatile de diverse tipuri; comunisti, baptisti, evrei, pravoslavnici de rit vechi, calugari vladimiristi etc.

A trait sub doua sisteme si in amindoua a avut de suferit. A facut inchisoare politica si inainte, si dupa 1944. Sub comunisti a facut 11 ani de temnita. A mincat bataie si de la cuzisti, si de la comunisti (de asta data cu ciomegele). Dar a ramas demn, vertical, credincios principiilor sale.

De asemenea oameni am avea nevoie astazi; care sa slujeasca unor principii, nu propriilor lor interese..