A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti... a fost un print. Il chema Filip, era chipes, cumpatat, cu minte multa, iscusit la fapta si cu mestesug la vorba. Pentru ca era amabil cu toata lumea, atent si cu judecata dreapta, oamenii din Cetate
l-au ales conducatorul lor. Vorbea cu ei pe strada, le asculta pasurile cu rabdare, mergea la expozitii, la teatru, era prieten cu scriitorii, cu artistii, cu ziaristii si avea dusmani putini. Pentru toate acestea, oamenii Cetatii il respectau si i-au spus Filip cel Bun.
Totusi, pentru ca politica e politica, o data oamenii si-au ales un alt conducator si Filip
s-a intristat. Dar oamenii s-au cait pentru ca noul conducator nu era vrednic si l-au ales din nou pe Filip. Se parea ca lucrurile merg bine, dar, intr-o zi, Filip a gasit un inel - Inelul Puterii. Si l-a pus pe degetul cel mic si a devenit Stapanul Inelului. Setea de Putere a inceput sa-l mistuie si treburile Cetatii au inceput sa mearga prost. Filip s-a ingrasat, a incaruntit, a uitat sa zambeasca sincer si sa se bucure de lucruri simple.
A devenit sclavul Inelului si dorea tot mai multa Putere si Avere. Prietenii si sfatuitorii si i-a schimbat pe o armata de orci. A ajuns sa creada ca numai el are dreptate. Vroia ca Lumea - lucruri si oameni -
sa se miste numai dupa vointa si randuielile lui. Isi pierdea rabdarea si nu mai suporta sa fie contrazis. In jurul sau vedea numai dusmani si la orice critica vedea comploturi. A inceput sa se rasteasca si batea cu pumnul in masa tot mai des. Prin viclesuguri, a pus mana pe mai multe palate ale Cetatii, dar nu se satura. Se credea Stapanul Cetatii si cine nu era de acord cu el ii devenea dusman. Conducea din umbra Consiliul Batranilor si a vrut sa cumpere Cetatii calesti second-hand din tari straine si haznale ecologice, ca sa-i rasplateasca pe orci. Cand oamenii au inceput sa se planga ca birurile sunt mari,
le-a raspuns: "Nu facem protectie sociala". Zadarnic murmura poporul. Iscusit, Filip
si-a tocmit cronicari care sa-i porcaie adversarii si a infiintat Cronica Consiliului, tot pe banii poporului. In Cronica, ziaristi cu simbrie urmau sa laude faptele de vitejie ale lui Filip si grija sa pentru norod.
Intr-o zi, Bolovan, Judele Comitatului, s-a impotrivit hotaririlor Consiliului Batranilor, pentru ca nu erau dupa Lege. Printul Filip s-a facut negru de manie si, in loc sa-l cheme la lupta dreapta, l-a parit la Imparatie.
Forta Inelului il macina pe dinauntru, dar el se mintea ca il incovoaie grijile poporului. Cu cat devenea mai puternic si mai priceput, cu atat era mai trufas, mai nemilos si mai setos de Putere.