Initiativa lui Mihai Malaimare, de a solicita public donatii de carti pentru scolile de la tara a devenit un succes de proportii. Numai la sediul Monitorul s-au adunat mii de carti, aduse de oameni, de firme, ba chiar si de elevi. Culmea, chiar si senatorul PNL Mihai Tibuleac, impresionat probabil de un asemenea gest, uitind rivalitatea de partid, a donat citeva milioane de lei pentru a se cumpara carti in acest scop. Cum necum, Malaimare a mai reusit o data o mobilizare generala, pastrind proportiile, asemanatoare cu Festivalul Usturoiului pe care l-a organizat in Copalaul natal. Acolo au venit zeci de mii de oameni, din tot judetul ba chiar si din vecini. Cind vine vara, Malaimare iese pe pietonalul Unirii din Botosani si difuzeaza filme vechi, urmarite de o multime de tineri, in fata muzeului. Imi amintesc numele lui cind, copil fiind, tata ofta cu multumire cind il vedea la televizor, ca pe unul de-al nostru care, iata, a ajuns mare actor in capitala, deci se poate. In numeroase sondaje de opinie facute de noi de-a lungul anilor, Mihai s-a clasat, invariabil, pe locul fruntas la popularitate, chiar si dupa ce s-a facut politician. De fapt, daca ne gindim, el este singurul care are darul de aduna multimi mari de oameni, carora sa le ofere ceva ce au nevoie: cultura si, tot aia, carti. Asta se pricepe, asta face. Nimeni, niciodata, nu a facut asa ceva la Botosani pentru ca toti politicienii, fara exceptie, s-au pitit fie in spatele unor vorbe goale, propagandistice, fie s-au ascuns de-a binelea pentru a-si pastra anonime afacerile si combinatiile. Departe de definitia unui politician roman actual care este rapace, lipsit de scrupule, pus pe inavutire, Mihai Malaimare nu prea isi are locul printre ei. Dealtfel nici nu ii impresioneaza cu hainele-i modeste sau cu stravechea lui dacie sau, cu atit mai putin cu meseria-i de actor. Asta ii este dealtfel si vina: e cu mult mai popular decit este dispus vreunul dintre sefii locali ai partidului sau sau a altor partide sa admita. Altfel, s-ar fi implicat in mod constructiv si in celelalte nevoi ale judetului nostru: drumuri, alimentari cu apa, fonduri sau atragere de investitori. Dar masca unui actor adevarat nu poate face grimasele unui politician veros. Este, cred, singurul care poate spune ca a ramas ceva de pe urma lui, chiar daca ceea ce a facut nu se masoara in kilometri de drumuri asfaltate, subventii uriase pentru pacura sau semafoare. A reusit sa aduca o adiere de normalitate pe care toata lumea a simtit-o si, intr-o forma sau alta, oamenii ii sint recunoscatori si il tin minte. Desi membru devotat al partidului sau, adept al lui Iliescu - mineriade si al lui Nastase tolerantul de corupti, asta nu l-a impiedicat sa isi faca treaba pe care si-a propus-o, aceea de a aduce un strop de lumina in aceste locuri, in vremuri tulburi. Nu putem decit sa ne bucuram de ceea ce face si daca nu noi, macar in politicienii locali, indiferent de partid, grozav ar fi sa regasim un Malaimare. Sau fie si o bucatica.