Tot mai multi romani, in special cei din marile orase, dovedesc ca sunt iubitori de animale de companie. Un fapt laudabil care nu poate decat sa contribuie la armonia vietii fiecaruia dintre noi. Fie ca-i vorba despre pisici de companie, caini de rasa sau chiar maidanezi, romanii se ingrijesc de necuvantatoare, le tin in case sau la bloc, le hranesc si le trateaza ca pe un adevarat aproape. Numai ca cei care iubesc si detin aceste animale de companie nu constientizeaza inca faptul ca in procesul de crestere si ingrijire a lor trebuie tinut cont si de curatenia publica. Mai precis, strazile mai mici si mai mari, bulevardele marilor orase, in special cele din Bucuresti, sunt pline de materii fecale ale animalelor de companie si de alte gunoaie aferente acestora.
Nu mai poti parca masina fara grija, nu te mai poti da jos din ea fara sa te asiguri ca nu calci cumva in vreun "noroc" de caine sau pisica. Locurile de joaca pentru copii, chiar si in holurile blocurilor, peste tot materii fecale animale, care nu dovedesc altceva decat lipsa de educatie a stapanilor necuvantatoarelor.
Un amic imi povestea intr-o zi ca in Danemarca, spre exemplu, o tara in care exista multi iubitori de animale de companie, exista legi drastice cu privire la pastrarea curateniei. Danezii, proprietarii unor astfel de animale, sunt obligati sa poarte cu ei, atunci cand isi plimba patrupedele, saculeti si faras speciale cu care sa curete dejectiile animale. Nerespectarea acestor reguli este pedepsita cu amenzi foarte mari, precum si o serie de interdictii.
La fel se intampla lucrurile si prin alte tari civilizate, unde saculetul, farasul sau manusile sterile fac parte din recuzita obligatorie a proprietarilor de patrupede.
De aceea se naste intrebarea fireasca. Daca tot am imprumutat din obiceiurile, sa le zicem mondene, ale unor popoare mai civilizate, adica cresterea in locuinte a diverselor animale de companie, atunci de ce nu ne-am uitat la strainii cu pricina si la modul in care acestia rezolva problema curateniei? O intrebare care, deocamdata, ramane fara raspuns, avand in vedere mizeria animala de care dam sau, mai bine zis, calcam la tot pasul.