Dramele provocate de inundatiile din ultimele zile au generat un real si sincer sentiment de compasiune pentru cei care si-au vazut agoniseala de-o viata inecata in apa. “Apa, ca un bivol negru“, cum suna titlul unui film din 1970 despre dezastrul provocat de cumplitele inundatii din acel an. Au urmat alte inundatii, la fel de debastatoare, in 1975, apoi altele in 1999. De fiecare data, oamenii s-au adunat laolalta si s-au ajutat, care cu ce au putut, pentru a trece de incercarile grele la care ii supune natura.
De data aceasta insa, inundatiile au surprins si unele aspecte ciudate, care, “daca n-ar fi, nu s-ar povesti“. Primul a fost transmis zilele trecute de un corespondent al unui post de radio din judetul Vaslui si anunta o veste de neinteles. Dupa ce au organizat centre de colectare si au adunat tone de fasole, grau, porumb si alte produse alimentare de prima necesitate, autoritatile locale au fost nevoite sa-i trimita pe donatori cu fasolea indarat, pentru ca sinistratii au anuntat ca nu mai primesc decat bani. Stirea nu a fost catusi de putin in masura sa ridice coeficientul de simpatie de care se bucura orice om aflat in necaz. Putea fi pusa cel mult pe seama durerii, asa cum a fost si iesirea femeii care cerea insistent ca Guvernul sa faca si sa dreaga, ocazie cu care premierul Tariceanu, altfel un personaj cu mult tact si stapanire de sine, a comis una dintre putinele gafe de pana acum. Iata insa ca scandalul pompelor aduse din Ungaria pare sa arunce o lumina clarificatoare asupra unei situatii ciudate. Puse cap la cap, faptele duc cu gandul la mandria specifica celor din vest, care considera ca restul tarii nu este bun nici sa te ajute. Daca in cazul pompelor banatenii au avut intuitie si realitatea a dovedit ca declaratiile indignate ale directorului de la “Aversa“ erau foarte departe de realitate, in cazul fasolei de la Vaslui lucrurile stau altfel.
Un mimimum feed-back la dovezile de solidaritate cerea insa ca prima multumire macar acceptarea cucuruzului venit de la unii pe cat de saraci, pe atat de sufletisti. Daca vor continua in felul asta, sinistratii risca sa-si piarda simpatia. Pentru ca excesul de mandrie nu se asezoneaza prea fericit cu starea de victima. Ca sa nu mai vorbim ca solidaritatea nationala, despre care se tot vorbeste si pe care ne-o dorim cat mai puternica, primeste lovituri nemeritate.