Sperietoarea in care era transformata Uniunea Europeana inainte de integrare, cind toate eforturile s-au canalizat spre atingerea standardelor impuse de Uniune si orice schimbare, orice opreliste era pusa pe seama exigentei UE, pare a nu mai fi acum de interes prea mare. Asa ca acum, cind toti sintem europeni cu acte in regula, "auto-cumintenia" impusa ca sa intram in UE s-a cam dovedit demodata, iar fiecare, multumit ori ba ca este european, s-a comportat in continuare conform bunei mentalitati romanesti.

Este drept ca nimeni nu si-a aratat mai mult "muschii" in stil clasic mioritic decit politicienii. Ca doar de atita "abstinenta" pina la 1 ianuarie 2007 li s-o fi aplecat si, dupa atitea frustrari acumulate in perioada in care au fost siliti sa fie decenti ca sa nu dea prost la UE, acum isi iau revansa. Scandalul non-stop de dupa integrare, crescut ca o avalansa, a acoperit toata tara si a dat posibilitatea ca asa-zisii aliati sa-si dea arama pe fata, iar fostii combatanti pe frontul portocaliu, creat in 2004 impotriva sistemului ticalosit, si-au scos ochii de mama focului si acum sint dusmani de moarte declarati.

Nu le mai pasa ca scandalul da rau la UE, ca ne scade ratingul de tara si ca din acest motiv capacitatea de a fi considerati "siguri" pentru investitorii care vor sa-si "planteze euroii" la noi e in scadere. Nimic nu pare a avea importanta in ochii celor care mai mult par a-si pierde timpul prin Parlament, pe la Palatul Victoria sau pe la cel din Cotroceni. Iar in mic, comportamentul celor care ar trebui sa dea un exemplu se regaseste pina si pe ulitele celui mai amarit catun. Oamenii au vazut ca si nesimtirea si cacealmaua, ori jocul la doua capete sint la mare pret prin lumea buna politica, asa ca de ce nu si-ar pune si ei poalele in cap.

Noul guvern are multe de facut, dar mai ales sa cistige pariul de a stabiliza o tara in care nimeni nu mai asculta de nimeni si pe nimeni. Lucru prea putin credibil in aceasta situatie. Dar vom vedea.

Pina una-alta de integrat ne-am integrat mai mult pentru ca au vrut altii, decit am meritat noi, dar "europenii de noi", mai ales cei inregimentati politic, isi dau in petic mai rau ca in perioada postrevolutionara.