Declaratiile recente ale presedintelui rus Vladimir Putin referitoare la "restabilirea echilibrului strategic in Europa" prin reorientarea arsenalului rus asupra unor tinte europene, ca replica la instalarea unor instalatii ale scutului american antiracheta in Cehia si Polonia, reprezinta un nou "punct de maximum" al incordarii relatiilor dintre statele occidentale si Rusia, cu atat mai mult cu cat ele survin cu putin inaintea summitului grupului celor 8 state puternic industrializate.
Unii analisti vad in aceste declaratii si in cele anterioare referitoare la posibila retragere a Rusiei din Tratatul armelor conventionale din Europa intentia lui Putin, care isi va incheia al doilea mandat anul viitor, de a demonstra ca Rusia de dupa el este din nou o tara puternica, inflexibila in fata oricaror presiuni, indiferent de unde ar veni, cultivand, pe de alta parte, si sentimentul incercat de multi rusi care isi vad tara ca fiind "o cetate asediata".
Dincolo de imagine si de retorica nationalist-electorala, faptul ca Rusia actuala, fara sa fi redevenit superputerea care a fost candva fosta URSS, nu mai este nici tara slaba politic, inglodata in datorii catre statele occidentale si organismele financiare internationale, ci, dimpotriva, este, cel putin deocamdata, furnizorul principal de resurse energetice (gaze naturale, dar si petrol) al UE, Japoniei si intr-o anumita masura chiar si al Chinei. Acest statut face din Rusia un jucator important pe esichierul geopolitic mondial, cu atat mai mult cu cat dosare spinoase, precum cele nucleare ale Iranului si Coreei de Nord sau chestiunea provinciei sarbe Kosovo nu pot fi rezolvate fara cooperarea Moscovei.
Statele vest-europene, denumite plastic "Vechea Europa" de catre fostul secretar american al Apararii Donald Rumsfeld, sunt puse intr-o situatie foarte complicata: pe de-o parte est-europenii care doresc scutul antiracheta american pe teritoriile lor sunt parteneri in cadrul UE si aliati in cadrul NATO, iar pe de alta parte animozitatile acestora cu Rusia conduc la blocarea unui nou acord economic Rusia-UE, si, mai mult, ar putea transforma "Batranul Continent" din nou in tinta a rachetelor ex-sovietice. Desi riscul unui conflict este considerabil mai mic decat in perioada razboiului rece, calificativul de "gluma anului" pe care Ali Larijani, presedintele Consiliului de Securitate al Iranului, l-a acordat argumentatiei potrivit careia scutul american ar urma sa apere Europa de un eventual atac balistic iranian sau coreean nu este foarte departe de realitate.